De ceva timp, printre membrii redacției AutoExpert și-a făcut apariția un membru nou și, în același timp, surprinzător. Este un Megane Sport Tourer. Majoritatea celor care l-au condus au fost entuziasmați și, în plus, au constatat reacția celor de pe stradă, care, invariabil, întorc capul după un Renault. 

Trebuie adăugat și faptul că echiparea este de top, fiind greu să cauți vreun echipament și să lipsească. Ca urmare, am cedat tentației de a-mi îmbarca familia la bord, pentru o călătorie de peste 2.500 de kilometri, cu direcția Grecia.

Învățați cu o mașină mai mare și mai înaltă, cei doi băieți ai familiei, în frunte cu mama lor, au avut o reținere din start, crezând că n-o să încăpem. Probabil că se simțeau vinovați, știind ce munte de bagaje vor construi în holul casei. Recunosc că și eu m-am speriat cu o seară înainte de plecare, când i-am întrebat dacă plecăm în vacanță sau ne mutăm. Dar, cum așa a fost întotdeauna, m-am resemnat și am început procesul de umplere a portbagajului. 

Surpriza a fost când am constatat că nu mai era nimic în casă, că bagajele nu erau chiar până la tavan, rămânând și vizibilitate decentă în oglinda centrală și că, în plus, rămăsese loc chiar și pentru copii (împreună cu anexele firești, cum ar fi scaunele specifice și jucăriile inevitabile). Abia atunci ne-am liniștit cu toții... pardon, mai puțin copiii, a căror minte era setată la butoanele noului univers auto pentru următoarele zile.

Referitor la spațiu, pe lângă bagaje, și-au găsit locul imediat lucrurile mărunte, dar necesare, cum ar fi telefoanele mobile, pașapoartele, hărțile (chiar dacă ai navigație fițoasă, parcă este bine să ai și sfânta hartă), sticlele cu apă etc. Nu-mi aduc aminte să fi pus ceva în vreun loc nefiresc. 

La organizarea spațiului vital a contribuit decisiv consola centrală, prelungită cu o cotieră. În spatele acesteia, foarte utile s-au dovedit a fi gurile de aer și priza, utilizată intens pentru echipamentele electronice ale pasagerilor.

Am plecat foarte devreme, constatând pentru început doar luminile plăcute noaptea, așa că cei trei pasageri s-au trezit cu adevărat abia după câteva ore de condus, când au și început să analizeze interiorul. Bineînțeles că pentru pitici tavanul panoramic a fost prima atracție, în timp ce pasagera din dreapta a constatat scurt: „arată a premium“. Asta a fost și prima mea reacție când m-am urcat la bord. 

Formele unghiulare, mai ales la planșa de bord, induc un caracter sportiv, în timp ce culorile deschise și inserția de imitație de lemn din bord dau senzația de mașină mai mare și mai scumpă. Oricum, dimensiunile interioare sunt la limita superioară a segmentului, spațiul din spate rămânând generos chiar și pentru un șofer peste medie, așezat comod la volan.