Două probleme fundamentale i-au marcat existența lui A8 până în momentul de față. Ele se numesc Mercedes Benz Clasa S și BMW Seria 7. Cel mai mare și mai scump Audi pe care îl puteai cumpăra nu a fost niciodată o mașină slabă, dar în compania celor de mai sus s-a simțit întotdeauna ca acel băiat care rămânea întotdeauna ultimul când se alegeau echipele de fotbal. 

Faptul că se indentifica atât de bine cu imaginea de marcă încât era aproape imposibil de diferențiat față de modelele inferioare nu l-a ajutat prea mult. Adaugă și o oarecare lipsă de tradiție a producătorului de la Ingolstadt pe acest segment (în comparație cu Mercedes și BMW) și vânzările destul de modeste nu mai sunt un mister. Așadar, cât timp Mercedes-Benz Clasa S și BMW Seria 7 nu au de gând să își ia jucăriile și să plece, noul A8 are destul de multe de demonstrat. 

Prea discret?

În cazul în care designerii Audi consideră o evoluție faptul că noul A8 arată ca un A4 (spre deosebire de vechea generație care arăta ca un A6) atunci trebuie să recunosc că eu nu mai înțeleg mare lucru din designul auto. În esență, mașina nu arată rău, are o prezență și o distincție pe care le aștepți de la o mașină care costă cât un apartament cu trei camere (mai nou chiar unul cu patru), dar o mare parte din acest sentiment derivă din dimensiuni și mai puțin din linii. Din fericire pentru Audi latura emoțională a designului nu se numără de obicei printre prioritățile cumpărătorilor din acest segment.

Ce se întâmplă înăuntru?

Atât de multe lucruri încât ar trebui să oferim această revistă la pachet cu un DVD de prezentare. Pentru început poți să uiți de interiorul tipic de A4 și A6, A8 nu a luat decât siglele și câteva butoane de la rudele „inferioare“. Într-o perioadă în care până și modelele de lux au început să se împrumute de pe unde pot (vezi interioarele gemene Seria 5 - Seria 7) această abordare merită cel puțin o bilă albă. 

Aveam de gând să recurg la o comparație directă cu Clasa S, pe care am avut, printr-o coincidență fericită, norocul să o conduc cu câteva zile înainte de acest test, dar am renunțat destul de repede la idee. Dacă reușești să descoperi vreo diferență în materie de plastice, îmbinări sau texturi între un S și un A8 sunt șanse mari să fii angajat ori într-o parte ori în alta, pentru că eu personal nu am reușit. 

Singura diferență notabilă o reprezintă abordarea sistemelor electronice. În timp ce Clasa S încearcă să îți ascundă o tonă de electronică sub 10 butoane și două ecrane, A8-ul își îmbrățișează fără rezerve ADN-ul hightech. Ai la dispoziție câte un buton pentru fiecare funcție principală a mașinii, iar pentru a accesa submeniurile apeși tastele tip scurtătură după care te joci cu selectorul circular. În plus, un touch pad te ajută să introduci destinația pentru navigație literă cu literă. Știu că sună complicat și stufos, dar nu este, ultima generație MMI a reușit ce alții au încercat și au ratat: să includă cât mai multe funcții multimedia fără a pierde din intuitivitate.