Conceptul Yeti a fost prezentat în premieră în cadrul Salonului Auto de la Geneva din 2005 drept primul SUV din istoria de peste 100 de ani a mărcii Skoda. Asta înseamnă că cehii au avut la dispoziție nu mai puțin de 4 ani pentru a transforma un concept într-o versiune gata de producția în serie. Nu este nici mult, nici puțin, dar se pare că nu a fost suficient pentru a alege un nume ceva mai inspirat. 

Trecând peste problemele mai mult sau mai puțin reale, Skoda se numără printre mărcile ce anunță rezultate pozitive într-o perioadă în care majoritatea producătorilor se zbat între scăderi procentuale cu două cifre și închideri de fabrici. Se pare că actuala și intens mediatizata criză mondială convinge din ce în ce mai mulți clienți să acorde mai multă atenție raportului calitate/preț, element pe care Skoda își bazează vânzările încă de la preluarea de către grupul Volkswagen. 

La adăpostul unor cifre ce anunță un an record, Skoda propune o alternativă interesantă pe un segment ce pare a fi singurul capabil să dribleze criza. SUV-urile compacte se vând, încă, iar explicația nu este chiar așa ușor de găsit, mai ales atunci când avem în vedere prețurile deloc mici ale modelelor ce compun acest segment. Probabil că garda la sol și poziția înaltă la volan reprezintă două atuuri imposibil de ignorat, chiar și pentru un buzunar din ce în ce mai subțiat. 

Dacă ar fi să mă iau după mapa de presă, Yeti este un descendent direct al lui Scout, acea Octavia break dotată cu transmisie integrală și bandouri de protecție. Am detaliat pentru că sunt șanse slabe să o mai vedeți pe stradă, dat fiind vânzările destul de modeste de care a beneficiat. Cum Octavia a fost construită pe o platformă standard de Golf, aceeași de care se folosește și Tiguan, înrudirea dintre Tiguan și Yeti este evidentă și deloc surprizătoare. Reprezentații Skoda puteau afirma asta din prima, dar au preferat să ne lase pe noi să ne exersăm un pic deducția logică. 

Yeti nu mai sperie pe nimeni

La exterior Yeti se remarcă prin poziționarea neobișnuită a proiectoarelor de ceață, sub forma unui tribut adus off-roaderelor clasice. Ideea este interesantă, mai ales prin prisma faptului că Skoda avea obiceiul, destul de plictisitor, de a desena strict funcțional. Linia laterală nu aduce prea multe noutăți, fiind o rafinare discretă a profilului lui Roomster, în timp ce partea spate aduce o lunetă la 90’, ideală pentru parcări. 

Planșa de bord a fost preluată în proporție de 99% de pe compacta Octavia, procentul de 1% fiind rezervat noului buton destinat cuplării modului off-road. Nu e vorba de lipsă de imaginație ci doar de o strategie eficientă de păstrare a costurilor la un nivel cât mai redus. Personal nu mă pot plânge, toate comenzile sunt lizibile și ușor de accesat, iar sistemul central de control înglobează foarte eficient navigația/sistemul de sunet/climatizarea (dar nu e standard). Ca și materiale și finisări a devenit din ce în ce mai greu să delimitezi un interior de Skoda de unul VW, un plus pentru cehi mai ales atunci când cer mai puțini bani pentru aceeași calitate.

Merită menționată și modularitatea banchetei, cele trei scaune fiind destul de ușor de manipulat, atunci când vrei să cari bagaje peste capacitatea standard a portbagajului.