Cross Clio

După succesul enorm înregistrat de Juke, Renault preia ștafeta crossoverului de clasă mică, dar alege o abordare complementară controversatului japonez, mizând pe practicalitate și eficiență.

Dacă în cazul lui Juke, Nissan nu a simțit nevoia de a se lăuda prea tare cu platforma tehnică pe care a împrumutat-o de la Clio III, Renault nu are nici o problemă în a promova legătura de rudenie apropiată între Clio IV și Captur. În fapt cele două modele sunt despărțite în lungime de câțiva mm, în timp ce platformele tehnice sunt 95% identice, o situație normală care aduce beneficii importante în materie de costuri de dezvoltare și producție. La nivel de imagine se observă câteva linii comune cu Clio, în special în zona calandrului dominată foarte probabil de una dintre cele mai mari sigle auto pe care le-am văzut în ultimii zece ani. În rest imaginea lui Captur este una cât se poate de originală și de plăcută, fiind avantajată clar de multiplele posibilități de personalizare. Fără a face concurență la acest capitol unor modele ca Opel Adam sau Fiat 500, Captur oferă suficiente opțiuni de culori principale, culori pentru plafon, colante sau modele de jante cât să țină un eventual cumpărător în fața șablonului de configurare câteva ore bune. Rezultatul final depinde de cantitatea de imaginație aflată la dispoziția fiecăruia, iar dacă nu ai chef să inovezi modelul pe care l-am testat noi poate fi oricând o soluție standard, luând în evidență zecile de priviri admirative pe care le-a strâns timp de cinci zile. Trecerea la interior face loc și laturii pragmatice, cel puțin în materie de costuri și imagine, atmosfera fiind similară cu cea din Clio. Din start nu e cazul să te aștepți la materiale moi la atingere, sau la prea multe posibilități de personalizare, dar atmosfera generală este una plăcută, asta datorită formelor interesante și a multiplelor texturi aplicate zonelor din plastic.

Captur merită o notă bună la acest capitol prin modul în care a reușit să împace eterna problemă a costurilor cu un minim de imaginație pentru a realiza un habitaclu care nu lasă impresia de austeritate. Spațiul interior marchează o nouă surpriză plăcută, în special pe banchetă acolo unde poți transporta chiar și trei adulți in confort. Secretul stă în utilizarea unei banchete culisante care poate elibera un plus de 15 cm de spațiu pentru genunchi sacrificând 78 l din portbagaj. Atunci când vrei să dai câștig de cauză portbagajului valoarea lui standard este de 455 l, iar cea maximă de 1.145 l. Alte două soluții inteligente sunt torpedoul tip sertar și husele pentru scaunele și banchetă pe care le poți da jos și spăla de fiecare dată când este cazul. În materie de motorizări Captur preia cele două motoare lansate pe Clio 0,9 TCe/90 CP și Energy dCi 90 și adaugă o nouă opțiune pe benzină 1.2 TCe/120 CP, care a avut prima apariție acum un an pe Dacia Lodgy. În timp ce primele două motorizări pot fi comandate exclusiv cu transmisii manuale cu 5 trepte, cel de top va fi disponibil doar cu automata EDC cu 6 trepte și două ambreiaje.

Toate combinațiile motor/transmisie sunt oferite doar cu tracțiune, platforma de Clio fiind gândită din start pe acest principiu. Sigur că dacă Renault ar fi vrut să ofere și tracțiune integrală se putea face un artificiu tehnic asupra punții spate pentru a face loc unei integrale nepermanente simplistă, dar francezii au prefera să nu se complice. În condițiile în care Captur se bucură de o gardă la sol de 20 cm (Duster are 22 cm) alegerea lor este justificată. Cu 90 CP pe o masă cu doar 100 kg mai mare decât cea a unui Clio, Captur dCi se mișcă surprinzător de bine chiar și cu 5 pasageri și bagaje de un weekend la bord. Clar nu e cazul să te gândești la depășiri din scurt, dar cu o plănuire atentă repriza 80-120 este decentă, iar consumul rareori depășește 5,5 l/100 la drum întins și 7 în oraș. Din păcate personalitatea dinamică a lui Captur se află oarecum la polul opus personalității estetice, așa că nu e cazul să te gândești că ar putea fi alegerea unui șofer entuziast. Captur te va duce din punctul A în punctul B, îți va demonstra cât de manevrabilă este în oraș, dar cam atât. Poate că cel mai enervant lucru din repertoriul dinamic este modul în care reacționează suspensia (îndeosebi cea spate) pe denivelările scurte. Aceasta este reversul medaliei atunci când utilizezi o suspensie de clasă mică pe o mașina sensibil mai înaltă. Acest defect, deși enervant, nu poate pune în umbră o mașină eminamente reușită, cu atât mai mult cât timp lista ei de aptitudini este completată ideal de un preț undeva între un model de clasă mică și unul compact, oferind un plus important de imagine.

Adaugati comentariu