Europeanul

Sibiu Rally 2013 a fost, fără doar și poate, evenimentul anului pentru motorsportul din România. Etapă în europeanul de raliuri (ERC), întrecerea din Ardeal i-a fascinat, în egală măsură în care i-a solicitat, pe toți participanții străini.

Preț de câteva zile „Sibiu” a fost un cuvânt auzit mai des pe postul TV cu profil sportiv EuroSport decât era numele lui Lance Armstrong în zilele în care defila pe Alpe d’Huez mai rapid decât pe Calea Victoriei. Asta pentru că după o primă ediție petrecută anul trecut, 2013 găzduia o nouă etapă din campionatul european de raliuri ERC – European Rally Championship. Cum desfășurarea de anul trecut a primit multe laude și aprecieri, era limpede că ediția din 2013 trebuia să păstreze ștacheta sus, cât mai sus. Câteva luni de muncă grea, sute de oameni implicați în chestiuni de logistică și organizare, sute de km de drum pe macadam reabilitați special pentru acest raliu și un om care și-a transformat visul, altă dată catalogat drept nebun, în realitate – organizatorul competiției, Sorin Itu. Chiar dacă se știa că urma să fie una dintre cele mai dure și solicitante etape ale anului competițional, 38 de echipaje s-au înscris în întrecerea ERC, în timp ce echipajele care s-au înscris doar în Campionatul Național de Raliuri Dunlop (etapa sibiană contând în ambele competiții) au completat lista de start până la 65 de automobile de concurs. Listă care era deschisă de trei voerlighteri, echipaje ante-mergătoare în cursă, iar cel mai important dintre ele, cel cu numărul de concurs 0, era format din multiplul campion de raliuri Titi Aur și primul-ministru al României, Victor Ponta.

Pasionat de fenomenul automobilistic și fost navigator de succes, premierul a trecut peste comentariile răutăcioase ale unei părți a societății, urmându-și pasiunea în ciuda poziției publice ocupate; ba mai mult, a declarat că speră la o mediatizare și mai mare a competiției tocmai prin prisma prezenței sale la start. Dintre cei care aveau să se lupte cu secundele și cu macadamul dur din împrejurimile Sibiului se distingeau Jan Kopecký, pilot oficial de uzină Skoda, Bryan Bouffier, proaspăt nominalizat drept pilot oficial deteste Hyundai pentru programul de WRC, sau François Delecour, campion național al României și fost vice-campion mondial de raliuri. Lor li se adăugau și alte nume sonore cum ar fi cele ale lui Toshihiro Arari, Vitaliy Pushkar, Valentin Porcișteanu, Marco Tempestini, Gergo Szabo, Alex Filip sau Edwin Keleti. Raliul a început joi cu o sesiune Qualifying Round ce urma să stabilească ordinea de start pe probe. Cel mai rapid a fost Jan Kopecký, urmat de Bouffier și de Delecour. Odată tranșat duelul de început al „balenelor”, ziua s-a încheiat cu o superbă prezentare de gală în Piața Mică din centrul orașului, unde câteva mii de oameni s-au adunat să le ofere o primire de gală invitaților urbei, într-o atmosferă care m-a făcut să mă simt mai european ca niciodată într-un loc din România. După mii de poze, autografe și alte nebunii, ziua de vineri, 26 iulie, debuta cu un ritm competițional nebun impus de François Delecour care a câștigat prima probă, Speciala Dobârca, cu o diferență de doar două zecimi de secundă în fața lui Kopecký. Pe trei a încheiat proba Bouffier, în timp ce Vali Porcișteanu era cel mai rapid pilot român. A doua probă a fost trecută în contul lui Bouffier, care prelua astfel și șefia la general, cu un avans de doar o zecime de secundă în fața conaționalului său, Delecour. Kopecký pierdea 13,7 secunde în fața lui Bouffier, dar corect ar fi să spunem „doar 13,7”, ținând cont de faptul că a rulat două treimi din cei 27 de kilometri ai probei fără servodirecție, în urma unei defecțiuni.

A urmat o nouă buclă alergată pe cele două probe, iar în cea de-a doua trecere pe speciala Crinți s-a consemnat cel mai important abandon de până atunci, cel al lui Bryan Bouffier, trădat de automobilul de concurs care a capotat în fața durității traseului sibian. Nici Peugeot-ul 207 S2000 al lui François Delecour nu se simțea în apele sale, o problemă apărută la motor și care ducea la supraîncălzirea acestuia răpindu-i peste jumătate de minut în lupta cu noul lider la general, și totodată marele favorit al cursei, cehul Jan Kopecký. Probleme au avut și Porcișteanu, care s-a târât efectiv până la următoarea probă cu o roată din spate ruptă, dar și Gergo Szabo, care n-a fost la fel de norocos, fiind nevoit să abandoneze în urma unui contact inopinat cu un parapet. Și Toshi Arai, favorit în întrecerea Production Cup, întâmpinase probleme fiind nevoit să ruleze bună parte din probă doar în treapta a patra a cutiei de viteze, dar spiritul de samurai a reușit să-l poarte cu bine până în oraș. Cea de-a cincea probă, superspeciala alergată pe traseul de autocros din Sibiu urma să fie ultima încercare înainte de parcul de service stipulat în program, moment așteptat cu interes de toți piloții, neexistând practic automobil care să nu fi suferit avarii după primele cinci probe speciale. PS 5 i-a revenit aceluiași Kopecký, care a făcut pereche pe circuitul de slalom paralel cu Delecour, pe care l-a învins în uralele publicului numeros cu doar 0,4 secunde.2

După service-ul programat în Piața Mare din Sibiu au urmat probele spectacol ale întrecerii, specialele Păltiniș și Șanta Night, alergate la lumina rampelor suplimentare de faruri. Câteva mii de spectatori s-au aflat pe marginea celor două probe și au aplaudat evoluțiile entuziasmante ale bravilor piloți angrenați în etapa comună ERC/CNRD de la Sibiu. Dacă pe Păltiniș Kopecký a fost mai rapid, Șanta i-a revenit lui Delecour, al cărui ritm ridicat i-a furat cehului 10,6 secunde la general. A urmat o noapte scurtă de pauză și planuri mari pentru o a doua zi a raliului cel puțin la fel de grea ca prima. Doar pentru curajoși Dacă vineri se consemnaseră peste 20 de abandonuri, grație regulii de super rally (reîntoarcerea în competiție în condiții speciale, fără șansă la victorie, indiferent de câte probe ai ratat din concurs) a fost posibil ca majoritatea celor care se opriseră vineri pe dreapta să poată lua startul din nou sâmbătă. O decizie curajoasă, ținând cont că urmau alți peste 100 de kilometri de macadam animalic. Cum era de așteptat Kopecký, pilotul oficial de uzină Skoda, începe în forță a doua zi și bifează primele două scratch-uri. Delecour îl urma la 40 de secunde în clasamentul întrecerii, dar instinctul de vulpe bătrână îl îndemna să nu mai forțeze, mai ales că era lider detașat în clasamentul campionatului național, etapă de coeficient 2, deci care aducea 50 de puncte în loc de 25 la zestrea învingătorului la final. Așadar lupta se încingea în spate, între Edwin Keleti, Marco Tempestini, Dan Gîrtofan, Toshi Arai, Vitaliy Pushkar și David Botka. Gîrtofan abandonează pe a doua probă a zilei, iar Porcișteanu, rămas cu mare noroc în competiție după problemele întâmpinate, începea o cursă infernală de urmărire, într-un ritm de-a dreptul nebun. PS 10, Șanta Max I, în fapt o combinată între probele Șanta Night și Păltiniș, îl scoate din lupta pentru victoria în raliu pe Delecour care, exact ca anul trecut pe această probă, a făcut o pană și a rupt un amortizor. Pierzând peste un minut la general, francezul urma să se concentreze exclusiv pe victoria în campionatul național, unde Kopecký nu puncta. Pe trei în clasamentul ERC urca Toshi Arai, în ciuda unor probleme grave de sănătate care-l forțau să parcurgă distanța dintre probe în dreapta, mașina fiind condusă de navigator. Socotelile aveau să fie încheiate încă de pe PS 12, Gâtu Berbecului II, asta pentru că deteriorarea accentuată a porțiunii de macadam de pe Șanta Max a condus la anularea probei 13, decizie luată la îndemnul piloților.3

Revenind la PS 12, victoria a fost trecută tot în contul imbatabilului Kopecký, urmat la puțin peste cinci secunde de Vali Porcișteanu, aflat într-o zi de mare grație. Delecour rula la pas, conștient că mai important decât orice era locul doi la general și victoria în CNRD. Marele ghinionist al zilei a fost Edwin Keleti, care cu o roată ruptă a trebuit să se oprească pe ultima probă veritabilă a cursei, chiar dacă se afla într-un punct în care cocheta cu victoria de etapă în clasamentul Production Cup… Ultima probă a raliului, a doua parcurgere a super specialei, a fost un festin pentru toți cei care au ajuns la finalul raliului. Singura încărcătură efectivă o avea din perspectiva clasamentului 2 Roți Motrice, care era identic pentru ambele competiții care punctau la Sibiu. Astfel, sibianul Sebi Barbu forțase pe tot parcursul zilei și ajunsese până la două secunde față de liderul de până atunci, Alex Filip. Lupta s-a dat pe viață și pe moarte, dar avantajul terenului propriu și-a spus cuvântul și Barbu s-a impus atât în CNRD, cât și în clasamentul automobilelor cu o singură punte motoare al ERC. S-a consemnat astfel cea mai importantă performanță din cariera pilotului care evolua acasă. Pe trei la 2RM a încheiat tânărul pilot Radu Bădina. Din șampania învingătorilor în naționalul de raliuri au mai gustat la Sibiu: Rareș Tomiță la Clasa 3, Sebi Barbu la Clasa 5, Radu Bădina la Clasa 6, Florin Tincescu la Clasa 9 și Danny Ungur la Clasa 11. Podiumul CNRD a fost compus din: François Delecour/Dominique Savignoni – locul I, Marco Tempestini/Lucio Baggio – locul II și David Botka/Peter Mihalik – locul III. Efortul deosebit depus de Valentin Porcișteanu în cea de-a doua zi a raliului i-a adus mult râvnitul trofeu „Colin McRae Flat Out”, acordat de către EuroSport pentru combativitate, în timp ce un premiu special ar fi meritat și Raul Badiu, pentru dăruirea de care a dat dovadă după ce volanul autoturismului său s-a rupt pe speciala Șanta Max, el ajungând în service conducând cu ajutorul axului coloanei de direcție. Chiar și așa, Raul a obținut locul doi al Cupei Dacia. Podiumul final ERC de la Sibiu Rally 2013 i-a avut pe prima treaptă pe Jan Kopecký/ Pavel Dresler, urmați de François Delecour/ Dominique Savignoni și de echipajul Toshihiro Arai/Anthony McLoughlin. Aceasta a fost povestea Sibiu Rally 2013, un raliu în care învingători n-au fost doar cei care au luat cupe și au urcat pe podium. Și nici măcar doar cei care au ajuns la final, ci toți cei care au avut curajul să se alinieze la start și să concureze într-una dintre cele mai solicitante etape din ERC. Cum laude merită toți cei care au pus umărul la realizarea acestui festin al motorsportului din România, mii de oameni, de la șefii de logistică, până la cei care au strâns tot după terminarea balului. Felicitări, oameni buni! Sunteți mari!

Adaugati comentariu