Nu te lăsa păcălit!

Dacă în primul episod am fost martorii unui discurs destul de fantezist, în a doua parte a aventurii noastre second-hand a venit timpul să trecem și la fapte. Acum că aveam o imagine bine conturată asupra echipării reale a mașinii, am început să îmi pregătesc terenul pentru un drive-test. Primul pas, am cerut cartea mașinii. Zis și făcut Dl. V. a deschis torpedoul și mi-a onorat cererea. Aveam în față cartea mașinii, acel ghid general de utilizare care vine cu orice mașină nouă. De fapt, eu vroiam cartea de service. Am recunoscut greșeala în exprimare și am modificat cererea. Dacă până acum Dl. V. doar bănuia că sunt sceptic vis-a-vis de numărul real de km ai mașinii, acum avea și confirmarea. Dezvăluirea l-a dat un pic peste cap, iar prima lui replică a apelat la simțul meu civic: „Ce carte de service? Noi lucrăm pe încredere aici“. Văzând că nu sunt convins de replica lui, a găsit o scuză cât se poate de viabilă: se pare că între el și vechea posesoare s-a pierdut cartea de service, un element pe care el în mod evident nu îl considera foarte important.

Dacă am trecut peste dotările imaginare, am zis că nu e cazul să renunț nici acum. Cartea de service este un element foarte important atunci când achiziționezi o mașină second hand. Îți poate da o idee foarte bună despre numărul real de km și, în același timp, îți certifică faptul că mașina a avut reviziile efectuate la timp și într-un service autorizat. Chiar dacă o mașină a ieșit din garanție orice service poate completa și parafa reviziile în cartea de service. Așadar scuza că mașina a ieșit din garanție, așa că de la acel punct cartea de service este goală nu stă în picioare.Până la acel moment al discuției motorul mașinii nu fusese nici măcar odată pornit, așa că, măcar din curiozitate am cerut cheile. Dl. V. m-a întrebat, intrigat, ce vreau să fac cu ele. I-am răspuns că aș vrea să pornesc motorul. Nici nu am terminat bine propoziția și Dl. V. a început să se tânguiască vizibil. Din relatările lui, ultima persoană care a vrut să pornească motorul era să lovească mașina. M-am uitat în stânga și în dreapta și l-am întrebat cum ai putea să faci asta într-o parcare goală. Răspunsul a venit negreșit „nu știe lumea dom’ne să conducă mașinile astea străine“.

Foarte probabil că și eu eram încadrat în aceeași categorie. Cu toate acestea nu m-am lăsat cu una cu două, așa că am fost trecut în scaunul din dreapta și Dl. V. a pornit personal motorul. Toate bune și frumoase, mașina a pornit fără probleme. Acesta era momentul optim să cer un drive-test. Reacția Dl. V. a fost vehementă, el nu dorea să își asume riscul de a își lovi investiția pentru cineva care în mod evident nu era sigur că vrea să cumpere mașina. Se pare că era obișnuit să semneze actele imediat după discursul prezentat în prima parte a acestui articol. M-am simțit obligat să îmi reafirm capacitatea financiară de a cumpăra mașina, în același timp i-am explicat că nu voi plăti 10.000 de euro pentru o mașină pe care nu am condus-o. Cum am spus ceva de bani, Dl. V. parcă s-a mai luminat. Perspectiva unei eventuale vânzări nu îi suna deloc rău. Partea proastă era că mașina avea rezervorul aproape gol, becul de atenție fiind deja aprins.

Dl. V. nu părea deloc dispus să o alimenteze, din vorbele lui nu avea rost să mai bage bani într-o mașină pe care, dacă nu o vinde azi, o vinde mâine. Drept urmare am fost nevoit să mă mulțumesc cu un drive-test „închipuit“, adică vreo două ture printr-o parcare goală. Viteza de top a fost de 20 km/h, iar o dată sau de două ori am reușit să schimb în treapta a doua.Nu vă mulțumiți cu un drive-test de parcare. Pentru a înțelege modul în care se comportă o mașină trebuie să conduceți atât prin oraș cât și la drum întins. Vânzătorii care nu permit un astfel de test-drive fie au ceva de ascuns, fie nu sunt interesați de gradul de satisfacție al clientului după cumpărarea mașinii. Indiferent de motivul real, nu vă recomandăm să achizitionați o mașină fără un parcurs decent la volanul ei.Plăcut impresionat de „performanțele“ mașinii m-am arătat interesat să ducem discuția la un alt nivel. Dl. V. credea că va urma obișnuita târguială, de fapt eu aveam în minte o vizită la un service autorizat pentru o scurtă verificare tehnică a mașinii. Se pare că aceasta a fost și picătura care a umplul paharul pentru vânzătorul nostru. Scurt și la obiect a replicat că dacă vreau mașina să scot banii, dacă nu, să nu îi mai irosesc timpul, că el nu stă să alerge prin service-uri. Am încheiat discuția și nu în termeni foarte amiabili. O săptămână mai târziu mașina nu mai era în parcare, se pare că cineva și-a asumat riscul. Îi urez baftă!

Adaugati comentariu