Editorial – De la extaz la agonie

Ca de obicei în ultimii patru ani, ediţia de august este dedicată, în mare parte, eforturilor producătorilor auto în domeniul securităţii. De la o generaţie la alta, mașinile sunt mult mai sigure, mare parte dintre noile sisteme devenind echipamente de serie, unele chiar obligatorii, ca ABS sau ESP.

Dar o mașină ideală nu poate să rezolve singură problema securităţii. Mai este nevoie de cel puţin doi factori – șoferul și drumul. Din păcate, cel mai ușor este să dai vina pe șofer, fără a ţine cont de ceilalţi factori externi. Sunt de acord că sunt printre noi mulţi nesimţiţi și/sau inconștienţi, care conduc numai după propria lege și nu-mi doresc decât să fie arși la buzunare, din ce în ce mai des și cât mai mult.

Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că majoritatea șoferilor au comportamentul influenţat și de condiţiile de trafic, de multe ori aflate la nivel de Ev Mediu, pe șoselele românești.

Așa ajungem la veșnicul subiect – infrastructura, despre care am dat de curând două exemple aflate la cele două extreme.

În primul rând, trebuie să constatăm că vara aceasta reprezintă primul sezon care beneficiază de autostradă completă de la București la Constanţa. Sunt convins că acesta este unul dintre motivele principale pentru creșterea numărului de turiști pe Litoral.

Chiar și în condiţii de aglomeraţie, mai ales acum, când s-a anulat taxa de pod de la Fetești, ajungi în două ore la Constanţa, lucru greu de imaginat cu numai un an în urmă. Sigur, este stupidă rezolvarea aleasă de guvernanţi pentru eliminarea aglomeraţiei de la punctul de taxare, pentru că soluţii eficiente și civilizate există, dar numai dacă cineva își pune neuronii la contribuţie. Dar caștigul major al acestei prime autostrăzi complete estedat de reducerea numărului de morţi din accidente, pe traseul București – Constanţa.

Numai acest motiv ar trebui să convingă pe toată lumea, dacă mai era nevoie, de necesitatea unor drumuri sigure. Iar drum sigur înseamnă, implicit, autostradă. Bineînţeles că nu-i suficient, pentru că puţini dintre șoferii români știu ce înseamnă să circule pe autostradă, unii din lipsa celor șapte ani de acasă (crezând că autostrada este numai a lor), alţii din lipsa educaţiei (nu știu vreo școală de șoferi care să-și instruiască elevii pe autostradă și să aibă în programa de curs lecţii specifice).

Dar, chiar și așa, lipsa stresului indus de traversarea localităţilor, de necesitatea depășirilor frecvente sau de apariţia pe carosabil a unor obstacole neprevăzute conduce la mai multă siguranţă, pentru toată lumea. La polul opus, sunt zone întregi din care aproape că lipsește infrastructura. Cel mai nefericit exemplu pe care l-am întâlnit în ultimul timp este judeţul Buzău.

Aici, în ciuda unor obiective turistice unice, care ar putea să atragă turiști din toată Europa, autorităţile locale efectiv își bat joc de cei care îndrăznesc să le calce prin zonă.

Mi-e greu să descriu starea drumurilor judeţene, care fac legătura între aceste locuri de vis, pentru că în multe situaţii este dificil de trecut chiar și cu un 4×4 – relevant este drumul către Colţi – Aluniș, unde totul arată ca după bombardament, în ciuda panourilor care ne anunţă că drumul a fost reabilitat din fonduri europene, în 2004.

Sincer, cred că aici este un loc în care DNA ar avea foarte mult de muncă. Având în vedere că este vacanţă, vă doresc drumuri bune și să vă bucuraţi de zone mai puţin cunoscute, dar cu adevărat surprinzătoare, cum ar fi plaja de la Vadu sau liniștea lacului de la Siriu.