Motiv pentru vise cu ochii deschişi – Ferrari 488 GTB

După ce că nici măcar n-am apucat să ne săturăm de Speciale, unul dintre cele mai… speciale Ferrari moderne, italienii dau buluc la Geneva cu reinterpretarea complexă a frumosului 458 Italia. Este vorba de noul Ferrari 488 GTB.

Pentru mine e clar! Uneori, industria auto comite nedreptăţi. Mari! Ferrari 458 Italia era o adevărată operă de artă, atât din punct de vedere tehnologic cât şi din cel al aspectului. O capodoperă de design, motiv bun pentru fabricanţii de postere să-şi rotunjească veniturile. Apoi, acum nici doi ani, a venit, parcă de nicăieri, 458 Speciale. Brusc, atenţia din jurul unor ˝banale˝ 458 Italia s-a canalizat către fratele mai special. 2015 este anul în care Ferrari canibalizează încă o dată, cu inconştienţă parcă, un model cu o aură atât de frumoasă.

Da, despre el este vorba: noul Ferrari 488 GTB. Urmaşul de drept al lui 458 Italia. Este cel de-al doilea model al noii ere Ferrari – cea a supraalimentării dictate, în special, de normele de poluare din ce în ce mai pretenţioase – după California. Direcţia adoptată trebuia însufleţită de o minunăţie inginerească, iar aceasta este noul motor de 3,9 l, cu arhitectură V8 şi cu câte o turbosuflantă dedicată fiecărei aripi a blocului motor. 670 CP urlă să fie dezlănţuiţi într-u fericirea şoferului, dar şi a pietonilor care rămân cu gura căscată.

Ce mi se pare esenţial de precizat este că turometrul poate urca nestingherit chiar până la 8.000 rot/min; sigur, nu e o valoare impresionantă pentru un Ferrari, dar să nu uităm că discutăm despre un motor turbo. Care dezvoltă un cuplu motor maxim de 760 Nm şi care are de urnit de pe loc doar 1.370 kg. Ai 3 secunde, doar atât, să-l invoci pe Dumnezeu în momentul în care atingi pragul de 100 km/h şi vreo 8,3 secunde să-ţi faci o cruce mare cu speranţa că nu te va fotografia radarul cu 200 km/h.

E lesne de înţeles că 488 GTB va fi vedetă la Salonul de la Geneva şi că va atrage mai multe bliţuri decât lumea mondenă ce se îngrămădeşte la premiile Oscar. Pe mine mă interesează cum se va conduce, pentru că la nivelul tehnologic integrat nu poate fi decât ceva de povestit nepoţilor, vorba aia. Aerodinamica cu elemente active are rolul de a suplimenta efortul făcut de cei 670 CP cu scopul de a mulţumi chiar şi cei mai pretenţioşi utilizatori de supercar-uri, ei, acei norocoşi care, dacă vor ţine neapărat, vor putea depăşi chiar şi pragul de 330 km/h.

Interiorul nu este modificat radical, cel puţin nu la fel de evident pe cât au fost unele elemente ale caroseriei (vezi spoilerul faţă şi spatele noului model). Totul este concentrat în jurul postului de conducere, iar la loc de cinste (pe volan) se regăseşte în continuare Manettino, cel mai important buton dintr-un Ferrari. Acum, după ce ne-am agitat nebuneşte, încercăm să ne reglăm respiraţia şi să ne potolim entuziasmul, care nu are cum să înţeleagă ce e aia o notă de plată de ordinul sutelor de mii de euro. Şi mă gândesc aşa, ca vulpea care nu ajunge la struguri dar tot are chef să se amuze, oare cum arătau feţele oamenilor din birourile Lamborghini atunci când au fost comunicate datele oficiale ale noului super-rival?…