Test drive Kia Stinger GT

În era în care downsizingul e o religie, Stinger se abate de la canoane și renunță la toate motoarele mai mici, păstrând doar V6-ul turbo de 3,3 litri. Erezie pentru ecologiști, plăcere trupească pură pentru petrolheads. Test Kia Stinger GT. Foto: Bogdan Paraschiv

Facelift. Pe românește, un fel de schimbare la față. Pentru Stinger, un motiv de primenire trupească și de renunțare la anumite motoare. Dar, dacă te-ai aștepta să fi scăpat de cel mai gurmand, află că GT-ul s-a răzvrătit. Nu vei mai găsi în ofertă nici dieselul de 2,2 litri, nici benzinarul de 2,0 litri turbo. Singura inimă care mai bate în pieptul său, împotriva tuturor tendințelor actuale, a rămas V6-ul turbo de 3,3 litri.

La exterior, doar ochii antrenați pot observa noutățile. Farurile au o semnătură luminoasă și o organizare interioară a ledurilor ușor diferite. În spate, modificările sunt mai clare. Banda dintre stopuri este acum luminată, iar semnătura luminoasă, evident mai agresivă. Semnalizările au și ele o aranjare nouă a ledurilor, care amintește de steagul în carouri de la finalul curselor de mașini, iar capetele eșapamentului au diametre mai mari. Și jantele de 19 inchi sunt noi, la fel și nuanța Deep Chroma Blue, de 320 de euro.

Kia Stinger GT facelift – noutăți la interior

În habitaclu, marea noutate este ecranul central de 10,25 de inchi, pe care l-am întâlnit în premieră la noul Sorento. Îl înlocuiește pe cel de 8 inchi, e poziționat sus, deci îl „citești“ ușor, are o rezoluție excelentă, meniuri simple și a adus cu el sistemul Blind Spot Wiew Monitor. Când semnalizezi, acesta afișează pe noul ecran de 7 inchi dintre cadrane imaginea captată de camerele laterale, ca să schimbi banda fără riscuri. Eu i-am mai descoperit o virtute, că te ajută să parchezi aproape de bordură fără să atingi janta. Costă 1176 de euro, dar vine la pachet cu setul de patru camere și sistemul Surround View Monitor.

Și volanul are ceva nou, o spiță inferioară argintie, în ton cu inserțiile de pe bord și de pe consola centrală, în locul celei vechi, Piano. În rest, iluminare ambientală cu 64 de nuanțe, tapițerie din piele Nappa, o trapă mare cât jumătate de plafon, acționată electric (696 de euro) și aceleași plastice moi, cusute cu ață albă, care te fac să te simți bine.

Dar principalul factor care produce fericire se află sub capotă. Toarce ca un pisoi de casă la ralanti și, ajutat de cuplul de 510 Nm de la 1300 rpm, cel mai adesea îi dictează transmisiei să schimbe la 1500 rpm. Pare că se joacă cu cele aproape 2 tone ale mașinii. Dar, de îndată ce accelerezi, chiar dacă te afli în Eco, cutia dezvoltată in-house de Kia reacționează instantaneu. Practic, și poate, și știe să rupă aderența pe spate fără s-o provoci neapărat, dar nu supravirezi mai mult de-o palmă, pentru că ESP-ul te readuce ușor pe trasă. Doar așa, cât să-i impresionezi pe spectatori. Consumul real se învârte în jurul a 15 l/100 km în oraș și 10 afară.

➡ Configurează-ți aici propriul Stinger GT! 💡

Păcat însă că propulsorul sună prea discret, prea inofensiv. Chiar dacă dai drumul sunetului artificial prin boxe, tot nu rage ca un leu. I-ar prinde bine un sistem de evacuare mai agresiv, în ton cu vigoarea accelerațiilor și reprizelor. Mai ales că, la cuplarea modului Sport, suporturile laterale ale scaunului se strâng în jurul corpului, ca să nu aluneci pe viraje și să-ți stoarcă ceva adrenalină în artere.

Suspensia adaptivă este disponibilă standard, iar în configurație cu jante de 19 inchi, pare mai degrabă reglată sportiv, chiar și în Comfort. În Sport, se simte plăcut pe viraje, unde reduce ruliul și crește controlul. Per total, setările direcției și frânelor sunt echilibrate, în ton cu spiritul de granturismo propovăduit de coreean.
Spațiul a rămas la fel ca întotdeauna, mare la interior (deși îți strecori greu picioarele sub scaunele din față) și decent în portbagaj.