Test drive Opel Grandland X

Nici n-am plecat bine de la Frankfurt Motor Show și iată-mă din nou în cel mai mare oraș al landului Hesse și al cincilea al Germaniei, în căutare de subiecte interesante. Vedeta de azi este mult așteptatul Opel Grandland X. Îl pândeam cu interes de când a fost anunțat, pentru a-mi  răspunde la întrebarea care mă chinuia: cât 3008 se află în Grandland X? Aveam să aflu răspunsul în ziua de test. (Test Opel Grandland X 1.2i și 1.6 D) Foto: Opel, Bogdan Grigorescu

Întrebarea mea nu este retorică. Dimpotrivă, are un temei real: Grandland X împrumută atât platforma EMP2, cât și motoarele de la Peugeot 3008. Este, deci, un 3008? Vă dau un răspuns tranșant: deloc. Doar cei foarte atenți pot descoperi câteva elemente împrumutate de la vărul francez, precum butonul Start sau unii martori luminoși din bord, dar nimic mai mult.

La exterior este clar că avem de-a face cu cel mai mare SUV Opel, cu 20 cm mai lung decât Mokka X, dar care se integrează perfect în linia de design a constructorului din Russelsheim: faruri și stopuri cu semnătură luminoasă în formă de aripă dublă, linii laterale ascendente, plafon lăsat spre spate. Este un Opel și arată spectaculos!

La interior…este și mai Opel. Atât de Opel încât, dacă ați condus o Astra sau o Mokka X, veți remarca similitudinile izbitoare în desenul bordului. Ecranul tactil de top al sistemului Intellilink are diagonala de 8 inch și, împreună cu conectivitatea Bluetooth, cu cele două mufe USB, cu compatibilitatea Apple CarPlay și Android Auto și cu hotspotul Wi-Fi formează unul dintre cele mai competente sisteme multimedia din segment.

Este, de asemenea, disponibilă și încărcare prin inducție a telefoanelor compatibile. Poziția de conducere este înaltă, tipică unui SUV cu acte în regulă, iar reglajele electrice ale scaunelor opționale certificate AGR, reglajele coloanei de deirecție pe două axe și cotiera centrală care glisează longitudinal fac șoferul fericit.

În spate este spațiu suficient pentru trei persoane, mai ales că nu există tunel central care să incomodeze mișcarea picioarelor pasagerului din mijloc. Bancheta plată este perfectă pentru transportul a trei persoane, dar dacă iau loc doar doi călători, vor resimți lipsa reținerii laterale. Spațiul la genunchi și cap este, însă, excelent, indiferent dacă ne referim la versiunea cu plafon vitrat sau la cea standard. Există cotieră centrală cu suport pentru două pahare, care eliberează și un tunel pentru transportul skiurilor.

Portbagajul se deschide opțional, făcând un gest cu piciorul sub bara de protecție și oferă 514 litri cu spătarul în poziție verticală, aproape cât 3008 (520 litri), dar peste cei 430 litri ai lui Nissan Qashqai. Cu bancheta fracționată rabatată complet, volumul crește până la valoarea impresionantă de 1.652 litri, depășindu-l cu 72 litri pe al lui 3008. Portbagajul are podea falsă reglabilă în înălțime pe două niveluri. În poziția maxim sus, creează o suprafață plană la rabatarea spătarului banchetei.

La lansare sunt disponibile două motoare de origine PSA: unul pe benzină în trei cilindri, de 1,2 litri și 130 CP și unul turbodiesel de 1,6 litri și 120 CP. M-am plimbat cu amândouă și, fără să am pretenția că le-am înțeles în totalitate (aștept testele din țară pentru a ne cunoaște mai bine), mi-am făcut câteva idei clare. Astfel, micuțul motor pe benzină dă dovadă de mult rafinament sub capota germanului. În primul rând, trage de la 1700 rpm, apoi nu se aude a ”trei cilindri” decât după 3.500 rpm și, în final, profită din plin de izolarea fonică excelentă a habitaclului, pentru  a nu se face auzit puternic în interior. Este, foarte probabil, varianta câștigătoare, mai ales că are prețul de pornire 18.700 euro. (vezi toate prețurile aici)

Motorul diesel, deși are un cuplu mai mare cu 70 Nm, nu dă senzația că se mișcă mai bine în trafic. Mai mult, este și un pic mai zgomotos (deși nici acesta nu deranjează în vreun fel) și costă mai mult cu 1.900 euro, astfel că singurul său avantaj rămâne consumul mai mic. Deși sunt disponibile atât cutie manuală, cât și automată, ambele cu 6 trepte, nu am reușit să merg decât cu transmisiile manuale, care s-au dovedit exacte, cu precizarea că maneta cutiei de viteze de pe motorul diesel nu se manevra la fel de plăcut și natural precum cea de pe benzinar.

Suspensia este reglată spre confort, direcția foarte asistată, iar ambreiajul ușor de apăsat, fapt care face ca Grandland X să fie extrem de plăcut la condus. Firește, nu își recompensează șoferul la fel ca cele mai sportive SUV-uri compacte, având un ruliu sesizabil, dar nu asta a fost intenția inginerilor Opel. În fond – nu toți șoferii sunt piloți, iar în ultima vreme pare că toți producătorii au virat spre sportivitate. De aceea a fost reconfortant la propriu să găsesc un SUV dedicat șoferilor care apreciază confortul.

Deși nu l-am putut încerca, este bine de știut că Opel suplinește lipsa tracțiunii integrale prin montarea unui sistem numit IntelliGrip, care adaptează tracțiunea la tipul căii de rulare, având cinci programe de funcționare.

În viitor, vor apărea în ofertă motorul diesel de 2.0 litri de origine Peugeot, o transmisie automată cu 8 trepte, versiuni mai puțin puternice ale propulsorului pe benzină de 1.2 litri și un sistem de propulsie plug-in hybrid.