Test Isuzu D-Max 1.9 DSL Premium: Downsize upgrade

Deși vehiculele utilitare de teren au, în general, motorizări de peste doi litri, Isuzu a decis să schimbe registrul și să scadă cilindreea. Rezultatul este mai bun decât ne așteptam.

Una dintre marile probleme ale motoarelor cu cilindree redusă este lipsa cuplului motor la turații mici. Una dintre marile cerințe ale utilitarelor de teren este nevoia de cuplu la turații mici. Prin urmare, cele două caracteristici sunt în antiteză și nu pare a fi o soluție prea bună să montezi un motor mic pe o mașină mare. Isuzu însă, ca lider mondial în construcția de motoare diesel, a îndrăznit să instaleze cel mai mic propulsor turbodiesel de pe un pick-up.

Chiar dacă vehiculele stil pick-up au pornit ca vehicule pentru muncă, au evoluat și, la ora actuală, sunt din ce în ce mai folosite pentru petrecerea timpului liber. Isuzu D-Max a fost unul dintre vehiculele cu cel mai puternic caracter utilitar. Chiar dacă au încercat să mai reducă din feelingul de „camionetă”, nu au reușit să ajungă la nivelul unui SUV sau al unui autoturism de teren. Dar, odată cu instalarea noului propulsor au mai umblat puțin și la interiorul mașinii. Este, într-adevăr, mai rafinat decât la versiunea precedentă, dar nu foarte mult. Interiorul este încă dominat de materiale rezistente în timp dar nu foarte plăcute la atingere. Plastice tari și tapițerii dintr-un material mai de buget. Dar cei care vor dori să meargă la ski sau în camping cu mașina nu-și vor face griji că se vor păta scaunele și nici cele mai bune produse de curățenie nu le vor mai scoate la lumină. Instalația audio este, într-adevăr, mai bună, dar navigația încă mai are de recuperat până să ajungă la rafinamentul și acuratețea celor pe care le întâlnim, astăzi, pe autoturisme.

Isuzu este cel mai mare producător de motoare diesel din lume și puțină lume știe că prin perioada interbelică producea propulsoare alimentate cu motorină și răcite cu aer. Pentru D-Max, constructorul a proiectat special un motor astfel încât să fie cât se poate de potrivit pentru destinația vehiculului. Prin urmare, am constatat că are un consum decent de carburant, mai ales dacă luăm în considerare masa vehiculului. Concret, un consum urban de 7,5 litri pentru un pick-up pare ireal. Totuși, atât am scos noi fără să ne concentrăm prea tare.

Ce-i drept, probabil că dacă am fi prins și o zi în care toți concitadinii noștri și-ar fi scos mașinile pe stradă, am fi urcat la 10 l/100 km. Cu toate că motorul nu are o cilindree mare și cuplul maxim declarat începe de la 1.800 rpm, D-Max începe să se simtă confortabil încă de la 1.300 rpm, iar de la 1.500 rpm deja nu mai are niciun stres. O performanță pe care alți producători nu au reușit-o, dar nici nu aveau experiența motoarelor turbodiesel de utilitare a celor de la Isuzu. Ca și comportament rutier, se simte totuși că este un vehicul utilitar. Chiar dacă au mai ușurat puntea față (noul motor este mai ușor cu 36 kg decât cel vechi de 2,5 litri) tot se simte o rigiditate structurală specifică utilitarelor. Dar în afară de un oarecare disconfort la trecerea peste denivelări (gropi, șine de tramvai etc.) mașina se simțea solidă ca un monolit.

Motorizarea de 1,9 litri a înlocuit-o pe cea mai mare de 2,5 litri și oferă exact aceeași putere. Sunt disponibile trei niveluri de echipare – Classic, Style, Premium, ultimul putând fi configurat și cu transmisie automată pentru 1.300 euro în plus. Versiunea de test în echiparea de top Premium costă 31.714 euro cu TVA (29.334 euro cu TVA cu promoția de lansare) și include o echipare standard foarte bogată cu climatizare automată, scaune față încălzite, scaun șofer cu reglaj electric și tapițerie de piele. La acest preț, rivalii oferă o echipare standard incomparabil mai săracă.