4 mașini create de muzicieni. Mașinile și muzica sunt două pasiuni care au mers mână în mână, în diferite feluri, încă de la apariția automobilului.
Nașterea rock ’n’ roll-ului în anii 50 i-a făcut pe tinerii cu bani să conducă mașini impunătoare din ale căror difuzoare să răsune muzica care a înflăcărat imaginația și spiritul atâtor generații.
Nu a trecut mult până la apariția unor melodii care să elogieze „aproape tot ce poți face cu – sau într-o – mașină”. Totul a dus inevitabil, la intrarea automobilului definitiv în cultura pop mondială.
4 mașini realizate de muzicieni
În mod natural, cântăreți rock, muzicieni, producători și intrumentaliști și-au concentrat talentul și auspra unor capodopere motorizate. Cei mai mulți dintre ei s-au rezumat la a-și personifica mașinile achizițioante, dar unii s-au avântat chiar și mai departe. Pentru că nu-i așa? Cine poate opri un artist din fi artist!
Au existat de-a lungul anilor: actori-cântăreți, cântăreți care au încercat să fie actori și comedianți făcând amândouă lucrurile. Astfel, de ce să nu existe și muzicieni care să creeze, să inspire sau producă propriile lor mașini?
Nu toate încercările lor au fost hit-uri, dar veți fi surprinși să aflați câte dintre acestea au ajuns în top, fiind acum adevărate mașini de colecție.
Rinspeed Yello Talbo
Rinspeed este genul de constructor boutique foarte apreciat nu doar în Europa, dar și în Statele Unite. Printre multe alte creații revoluționare, Rinspeed a realizat și o mașină perfectă pentru duetul Dieter Meier și Boris Blank.
Cunoscută sub numele de Yello, formația a avut o carieră influentă în Europa, dar s-a afirmat și în SUA prin hit-ul Oh Yeah, care a reprezentat coloana sonoră în„Ferris Buell’s Day Off” în care personajul principal conduce un Ferrari, mașina tatălui celui mai bun prieten.
Rinspeed și Yello aveau ambele sediul în Elveția. Având în vedere că țara este relativ mică, cele două echipe creative s-au întâlnit și au decis să creeze împreună o mașină.
Rezultatul a fost Rinspeed Yello Talbo o mașină care reprezenta într-o manieră modernă modelul Talbot-Lago 150SS, produs prima dată în 1938.
Modernizatul Talbo avea 350CP livrați de un motor V8 supraalimentat de 5.0 litri și transmisie automată.
Avea de asemenea, un sistem de suspensie modern realizat de Eibach și atingea 100km/h în aproximativ 5,5s. Prezentarea modelului a avut loc la Salonul Internațional Auto de la Frankfurt din 1996.
Nu se știe câte Yello Talbot s-au produs, deși ocazional au mai apărut unele pe site-urile de licitații auto.
Matrițele și sculelele pentru Talbot au fost în final achiziționate de un alt fabricant care reazlizează și azi versiuni LS ale mașinii.
Moroder-Cizeta V16T
Giorgio Moroder care a adus încă din anii 1970 noile acorduri ale muzicii electronice a fost producătorul muzicii și al versurilor pentru o serie de hit-uri precum versiunile disco ale Donnei Summer, dar și pentru o serie de coloane sonore a unor producții hollywoodiene din anii 80 și 90 precum TopGun, American Gigolo sau Scarface.
Nu a fost nicio surprinză că Moroder a îndrăznit să privească „foarte departe” și când a avut posibilitatea să realizeze un supercar.
Având alături de el o puternică influență culturală italiană și noul curent italo-disco, chiar și cea mai nebunească idee a sa putea deveni un hit. Ceea ce s-a trafserat și în viziunea sa asupra automobilului.
Conceptul avea un cu motor central cu 16 cilindri, format din două motoare V8 Lamborghini Urraco V8 lipite și având o caroserie semnată de Claudio Zampolli și Marcello Gandin. Acesta a reprezentat cu adevărat, o mare realizare a epocii.
Moroder a plătit la început pentru dezvoltarea vehiculului, dar în final această sarcină a fost preluată de Zampolli. Numele său a fost șters de pe proiect odată ce producția mașinii a început în anii ’90.
Aproximativ 12 modele Cizeta V16T au fost inițial construite, două supraviețuind până la intrarea în noul mileniu.
Teoretic poți avea una azi…dacă poți plati aproape jumătate million de euro, pentru o tehnologie déjà depășită și când era nouă!
Dacă vi se pare că Cizeta arăta mai mult ca un Lamborghini Diablo alungit este deoarece, Gandini (care a desentat și Countach) a fost deranjat că compania nu a respectat desingul său inițial pentru Diablo. El a plecat în altă parte pentru a-și realiza ambiția.
Singer – Porsche
Trecerea lui Rob Dickinson de la solist al trupei rock Catherine Wheel din anii 90, la restaurator pe comandă de modele Porsche 911 este o încercare unică pentru lumea muzicii, dar care s-a dovedit profitabilă.
Pasiunea sa pentru forma coupe-urilor clasice și faptul că a avut un 911 încă din 1969 ca mașină personală în Los Angeles, l-a inspirat să transforme modifiarea automobilelor simbol într-o afacere de multe milioane de dolari, care se află acum în zona cea mai rarefiată a automobilelor sport clasice.
Porsche 911 Singer scos la vânzare pentru 900.000 de dolari
Creațiile lui Dickinson, cunoscute pur și simplu drept „Singers”, un nume de companie care reflectă atât pasiunea cât și ocupația sa, reprezinrtă și un tribut pentru unul dintre cei mai influenți ingineri de curse ai Porsche, Norbert Singer.
Asemenea lui Ruf care și-a croit și el drumul pe tradiția teutonică a prețuitului fabricant german de modele sport, și Singer a devenit un brand de sine stătător cu mulți adepți.
LincVolt
Neil Young a fost poate un activist de mediu, dar a fost și un împătimit al automobilului. Din această combinație s-a născut crearea unei mașini cu propulsie electrică pe baza unui model, la vremea aceea, vechi de 10 ani.
Denumită LincVolt, versiunea originală era propulsată de un motor electric de 150kW, montat pe o caroserie de Lincoln Continental Convertible (1959). Acesta era completat de un motor rotativ care funcționa pe benzină, gaz natural comprimat sau chiar hidrogen!
Rezultatul a fost un automobil la fel de economic ca un Prius, dar de „dimensiunea unui yacht”. Din nefericire, originalul LincVolt a fost aproape distrus de un incendiu.
A fost reconstruit utilizându-se un motor cu patru cilindri tip Atkinson ca generator. Acesta era combinat cu o baterie plug-in de 21,4KWh, cu care putea parcurge 50 mile (80km) doar pur electric. Autonomia maximă este de 400mile (640km) era atinsă cu un plin de etanol.
Young nu a dorit să producă sau să comercializeze LincVolt. Dar a păstrat site-ul web prezentând avantajele vehiculelor cu emisii scăzute de carbon și încurajîndu-i și pe alții să adopte astfel de tehnologii.
