Pe 29 noiembrie 1929 Tribunalul Modena certifica naşterea Societa Anonima Scuderia Ferrari. Deşi îi purta numele, echipa era fondată pe modelul unei societăţi pe acţiuni, Enzo participând cu un capital de 50.000lire, în timp ce Alfredo şi Augusto Caniato precum şi bancherul Mario Tadini contribuiseră cu 130.000lire.
Peste 3 ani părţile celor trei vor fi cumpărate de contele Felice Trossi. Rezultatul a fost fondarea unei echipe de curse(scuderia) ce va schimba optica timpului în materie de organizare, eficienţă şi profesionalism.
Indiscutabil cea mai puternică echipă privată de curse a anilor ’30, numele celor care au făcut istorie la volanul Alfelor rulate de Enzo Ferrari, înscriindu-se în rândul celor mai mari mânuitori de volane din istoria sportului : Achille Varzi, Tazio Nuvolari, Guy Moll, Louis Chiron…
“Diferenţa dintre a concura pentru Bugatti şi Ferrari era ca de la cer la pământ, va relata cinci decenii mai târziu Rene Dreyfus. Cu Meo Constantini, managerul echipei Bugatti, am trait efectiv împreună, la Ferrari veneam doar în vizită. De la Ferrari am învăţat cum să tratezi racing-ul ca pe o afacere, pentru că nu era niciun dubiu că era un om de afaceri. Enzo era o persoană plăcută, prietenoasă, dar nu îşi manifesta deschis afecţiunea. Nu exista de exemplu acel sentiment de apartenenţă la o familie pe care l-am experimentat cu fraţii Maserati, nici intimitatea spirituală şi jovialitatea de care am avut parte cu Meo Constantini. Enzo iubea cursele, nu e nicio îndoială în privinţa asta. Totuşi, era mai mult decât iubirea unui entuziast, dar una temperată de realizarea practică că asta era o metodă bună să îţi construieşti un imperiu frumos şi profitabil. Ştiam că va deveni un om mare într-o zi, chiar de atunci de când maşinile pe care le utiliza purtau alt nume. Eram sigur că într-o bună zi, acestea vor purta numele său.”
Citește continuarea fascinantei povești AICI
