Până nu vezi pe viu și nu afli toate detaliile, e greu să-ți imaginezi că așa ceva există în România. Adevărul e că Centrul Tehnic Dacia de la Titu este vital pentru grupul Renault. Iată ce am aflat cu ocazia vizitei pe care am făcut-o recent.
„Dacia nu mai e marcă românească. Ne-am vândut industria. Muncim pentru străini.” Toate afirmațiile astea pălesc în secunda în care intri pe porțile Centtrului de la Titu. Securitatea e la cele mai înalte cote, așa că începi să te întrebi ce Dumnezeu se ascunde înăuntru.
La scurta prezentare ținută de proaspătul director general de la Renault Technologie Roumanie, Thierry Hilaire, urmată de sesiunea de întrebări și răspunsuri, am aflat câteva detalii inedite. Ca, de exemplu, că Dacia Duster a fost realizată exclusiv în România, de la planșa de desen, trecând la teste și ajungând la linia de producție. Asta, pentru cei care nu-l mai consideră un model românesc. În general, ciclul de proiectare și testare complet durează cam trei ani. La Centrul din Titu lucrează actualmente 250 de angajați.
Toate modelele cu CMF-B, testate la Titu
Un atu crucial al centrului este distanța scurtă care-l separă atât de centrul de design din București, cât și de uzina de la Mioveni. Astfel, timpul scurs de la design la teste este mic. Aici sunt pregătite și testate prototipurile. Echipa montează senzori și le trece prin toate probele necesare obținerii nivelului scontat de performanță.
Imaginile de mai sus cu Dusterul sunt din faza de testare a prototipurilor. De fapt, doar la Titu s-au testat și se testează modelele care au la bază platforma CMF-B. Deci, dacă ai un Captur, Clio sau Symbioz, să știi că n-au fost testate în altă parte! Și da, se folosește și inteligența artificială, care poate scădea perioada de dezvoltare cu un an.
Cu acest bagaj de informații am pornit în turul ghidat. Primul obiectiv – pista de testare. După ce mi-am sucit gâtul după Dusteruri, Bigsteruri, Renaulturi 4 E-Tech și câteva exemplare camuflate, am am aflat câteva detalii despre circuit.
Are o zonă de viteză, unde se pot atinge viteze de ordinul a 150 km/h și multe altele în care se testează subansamblurile mașinii. De exemplu, rampe, pante, tunel cu vad de apă și zonă de testare a suspensiei pe denivelări cu diverse frecvențe.
Teste personalizate
Cel mai tare e că testele diferă în funcție de piața pe care va fi vândut lotul de mașini. De exemplu, există porțiuni cu piertiș de diverse granulații, și chiar porțiuni cu nume de capitale care simulează condiții de rulare pentru respectivele țări. Ar fi absurd să fie vândut în România un Duster care să nu poată parca cu consola deasupra bordurii din cauza gărzii prea mici la sol.
Fiecare kilometru petrecut pe pistă echivalează cu 4,5 km de rulare în viața reală. Astfel, se pot testa modele și pe distanțe de 200.000 km! Iar testele pe circuit sunt dublate de cele din trafic real, pentru a observa comportamentul în situații obișnuite. De exemplu, cu câtă finețe reacționează asistentul de bandă sau pilotul automat adaptiv.
Și încă ceva: există o stație de alimentare în centrul de la Titu. Aceasta are combustibili de diferite calități, simulându-i pe cei din diversele țări unde se comercializează modelul testat.
Teste de interior
După pistă, am trecut la interor, la camera de testare a insonorizării. La închiderea ușilor, te simți presat de lipsa ecoului, cauzată de pereții căptușiți cu material fonoabsorbant. Aici se testează zgomotul solid și cel aerian.
Primul se propagă prin piese, al doilea prin aer. Se reproduc diverse tipuri de zgomote, cu diferite intensități, la interiorul mașinii, iar microfoanele montate la exterior captează sunetele care trec de caroserie. Astfel, se observă zonele cu cele mai mari toleranțe la zgomot și se iau măsuri pentru a crește izolarea.
În sfârșit, am ajuns în zona de VR. Am început cu cea 2D, care, după introducerea parametrilor, afișează pe un ecran diferite situații uzuale. De exemplu, trecerea rapidă prin medii cu diferite luminozități (tunel, soare, tunel). Sau parcările, depășirile, etc. Astfel, se pot observa reflexiile elementelor interioare în geamuri, obstrucțiile aduse de montanți sau de oglinzile laterale, luându-se măsuri încă din faza proiectare, fără costuri.
➡ Centrul de inginerie – detalii 💡
Apoi, am trecut la CAVE. Este un cub în care intri și pe laturile căruia vezi mașina în format 3D, folosind ochelari speciali. Ecranele au latura de 3m și imaginile sunt proiectate de 10 proiectoare 4k ajutate de 10 oglinzi de înaltă precizie. Sistemul este geamănul celui de la Technocentre (Franța), așa că se pot schimba imagini în timp real, fără nici cel mai mic efort.
Poți vedea orice detaliu din afara mașinii și din interior, la scara 1:1, așa că rezolvi problemele dinainte ca mașina să fie fizic produsă. Practic, îți vine să apuci volanul și să pornești, într-atât de fidelă este imaginea și, în general, experiența.
Eu nu sunt la prima vizită. Acum câțiva ani chiar am condus un model de-ale mărcii pe pista de testare, și am făcut un tur al Centrului. Dar evoluția este evidentă, un semn clar că Renault investește continuu în România.
De ce am vizitat acum centrul? N-am idee. Poate pentru că încep testele intense cu viitorul model de segment C Dacia C-Neo? Te las pe tine să răspunzi acestei întrebări!
