Adi Iliescu, copilul care n-a spus lucruri trăznite

Adi Iliescu VTM

La 18 ani, cei mai mulţi dintre noi visam să învăţăm să conducem. Alţii, nebuni frumoşi, abia se mulţumesc cu sute de cai putere. Ei bine, aşa se nasc marii campioni.

Pe Adi Iliescu vi l-am mai prezentat în paginile AutoExpert, pe atunci în momente în care era vorba despre el şi despre visurile sale nebune. Să tot fie vreo 5-6 ani de când ne-am cunoscut. Eu, ba spectator, ba oficial la curse, el, mereu prin parcul service, mişunând pe lângă un Evo IX albastru. Era mai înalt decât media vârstei, cu părul vâlvoi (trăsătură de familie). Vorbea despre curse de parcă era la vârsta pensiei, manevra maşina aceea prin parc, deşi părea că şi o bicicletă de 26˝ ar fi putut să-i pună probleme.

Ne-am reîntâlnit după ceva timp la competiţiile de îndemânare auto. Avea aproape 14 ani şi o aroganţă care mă enerva. În calitate de arbitru FRAS i-am dat startul la prima sa etapă şi la fiecare manşă a comentat la indicaţiile mele. Vulcanic de fel, încercam să-mi păstrez calmul; copchilul era în lumea lui. M-a tot ˝ameninţat˝ că vine la coastă – după câteva încercări a şi venit. Un Logan la volanul căruia se afla un puşti care pilotează (întotdeauna) cu gura deschisă. A urmat un sezon cu un Renault Clio, iar noi ne împrieteniserăm deja. Am mers câteva etape în tandem, am pus ţara la cale, am visat împreună.

În 2014, Sorin, taică´su-cel-nebun mi ţi-l suie într-un Mitsubishi Lancer Evo de Grupa N, o bestiuţă de vreo 400 CP (reali!). Eu îmi fac cruce în primă instanţă, regret neîncrederea pe parcurs şi am bătut palma după cea de-a treia victorie consecutivă la clasă, într-o companie onorantă pentru pitic, cu piloţi cu experienţă considerabil mai mare (la etapa de la Sinaia).

Adi Iliescu VTM (003)

Povestea lui Adi începe cu aproape 14 ani în urmă, pe un scaun înconjurat de camere de luat vederi. Cinci minute de ˝glorie˝, atât! Cinci minute în care piticul haios i-a smuls zâmbete ample lui Virgil Ianţu. Pit, aşa cum îl poreclesc prietenii acum, îi spunea cunoscutului realizator că se visează campion la automobilism sportiv; că atunci când o să se facă mare vrea să facă ˝curse de maşini. Ca tata.˝ Ca orice copil de patru ani spunea lucruri trăznite. Doar că nu tot ce visa erau simple trăznăi.

În 2014 Adi a făcut un sezon (aproape) complet în Campionatul Naţional de Viteză în Coastă Dunlop. Şapte din opt etape, la bordul Mitsubishi-ului Evo IX moştenit cu împrumut de la tatăl său. A debutat cu un loc 2 la Grupa A (în ciuda faptului că alerga cu un automobil de Grupa N, în teorie mai slab), la Rânca. Au urmat, surprinzător pentru toţi cei implicaţi în fenomen, cinci victorii consecutive, de fiecare dată Adi fiind cel mai rapid pilot în afara automobilelor de Grupă H (cele mai puternice turisme din campionat) şi a monoposturilor de Grupa D. După şase etape era Campion Naţional al Grupei A.

Adi Iliescu VTM (006)

La penultima etapă a sezonului a absentat; a fost momentul în care s-au simţit toate sacrificiile financiare care s-au făcut pentru el. Pur şi simplu nu a existat buget. A strâns din dinţi şi a stat pe margine. Nu e uşor, mai ales atunci când toţi te privesc ca pe un real talent. Ultima etapă, una de gală, a fost pentru Pit mai mult o ambiţie personală.

S-a înscris la Grupa N, îşi dorea o victorie stagionară şi la această categorie; ar fi fost una de palmares. Însă exact tenacitatea şi ambiţia i-au fost fatale. A fost rapid, cel mai rapid după prima manşă de concurs. Ar fi putut să urce la conservare în a doua manşă, dar atunci când creşti cu un idol precum Colin McRae, printre alţii, e greu să te stăpâneşti. A greşit, s-a învârtit, a primit o lecţie importantă.

Adi Iliescu VTM (033)

A încheiat anul cu un titlu muncit, de campion. A fost cadoul perfect de majorat! Mai mult, imediat după câştigarea distincţiei, a mai repurtat o victorie personală. A obţinut şi permisul de conducere. Amuzant, nu? Într-un fel, pariul meu nepus vreodată s-a dovedit câştigător. Am o satisfacţie greu de explicat atunci când îl văd cum evoluează pe plan sportiv. E, cu exagerarea maximă de rigoare, ca şi copilaşul meu. Atomic! Care, s-a luat în piept cu soarta şi a dovedit că nu a spus lucruri trăznite. Nici măcar la vârsta de 4 ani…

 

Foto: RallyZoom.ro

Tu, ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Explorați mai mult

Scroll to Top