ADRENALIN – test BMW Seria 1 Coupe Kuepper Racing

Există viaţă şi dincolo de costumul de haine, călcat impecabil, al unui om din top management. E viaţa aceea care te umple de energie, care îţi dă puterea să treci peste orice provocare de la birou. Astăzi vom cunoaşte motivul pentru care un asemenea om zâmbeşte mai mereu cu gura până la urechi: cursele de maşini şi un superb BMW Seria 1 Coupe by Kuepper Racing.

Am aşteptat câteva luni pentru această întâlnire. Am fost fentaţi de iarna capricioasă de câteva ori. Ştiam că în ziua următoare aveam întâlnire cu el, BMW-ul care peste doar câteva luni va umple telefoanele şi camerele foto ale fanilor de pe marginea traseelor de viteză în coastă din România, iar când se crăpa de zi ne aştepta vederea apocaliptică de la geam. Ajunsesem să urăsc zăpada, să cred că norii buclucaşi uneltesc împotriva materialului meu. Cum să scoţi la promenadă un automobil atât de pretenţios când pe jos este Patinoarul Flamaropol?

Cu fiecare ocazie ratată tensiunea şi nervii creşteau. Apoi a venit momentul Adrenalin, lung metrajul care prezintă detaliat istoria BMW în cursele de turisme, de la începuturi şi până azi. Muşcam din paharul de suc în sala de cinema când mă uitam la ecranul pe care se desfăşurau Hans-Joachim Stuck, Alex Zanardi, Johnny Cecotto, Dieter Quester, Charly Lamm sau Augusto Farfus. Ştiam că undeva în Colentina, în garajele Autotehnica păstorite de priceputul Paul Andronic, mă aşteaptă un BMW Seria 1 Coupe Diesel, proaspăt descălecat în România în căutarea gloriei şi a şampaniei de pe podiumul de premiere. Ca să ne înţelegem mai uşor de acum încolo, îi vom spune simplu: Bestia.

Există şi un norocos în poveste. Proprietarul, Costi Stratnic. El este cel care din sezonul 2015 începe un mariaj cu frumoasa bavareză. Bine, mie mi se pare frumoasă, altora li s-a părut înspăimântătoare. E drept, aripile umflate şi eleronul de dimensiuni astronomice îţi urlă parcă în iris că vei avea de-a face cu un devorator de secunde. Că nu este exclus ca prin rinichii legendari BMW să scuipe flăcări şi fum; mult fum negru, de diesel. Costi este personajul în costum despre care aminteam iniţial, ce provine din mediul business, dar care-şi găseşte liniştea fie în intimitatea familiei, fie în scaunul scoică din maşina de concurs.

E ceva aparte în zâmbetul unui om sprijinit de o maşină de curse. Mai ales când ştie că motorul, odată pornit, îl va binecuvânta cu 360 CP şi 800 Nm.

Până acum şi-a înnecat adrenalina la volanul unui Renault Clio RS sau a unei Dacia Logan cu care ara macadamul naţionalului de raliuri. În 2015 a decis să schimbe macazul. Mai bine zis puntea motoare. A trecut de la o, aproape, prietenoasă punte motoare faţă la un spate parşiv. Cred că e limpede pentru toată lumea că cele mai grele taine sunt cele ale pilotajului unui automobil cu propulsie. Costi e dispus să accepte pariul. E, totodată, conştient că este necesar măcar un an de acomodare, de împrietenire cu simpaticul ce-i trimite 800 Nm către spate la simpla apăsare energică a pedalei din dreapta.

Inginerie
Bestia a fost construită în Germania, cu scop principal participarea la curse de anduranţă. Asta explică, până la un punct, alegerea motorizării, una atipică (încă!) în motorsport, dar nu la fel de excentrică după ce Audi a reuşit să răpună chiar şi marele Le Mans cu ronţăitul de motor cu aprindere prin comprimare. Vinovaţi de creatura pe care astăzi tronează mare, sponsorul principal, Omniasig, este manufacturierul Kuepper Racing din Duren, Germania. După ce a afumat Nurburgring-ul, la cursa de 24 de ore, a pornit să le ia ochii arabilor din Dubai; acolo şi-a şifonat serios partea posterioară în urma unei altercaţii cu un parapet. Sătulă de anduranţă, a avut norocul să-i pice cu tronc cuiva din România.

Personal apreciez ˝şoriceii˝ care cârpesc una-alta pe la maşina de 1.330 kg. E semnul că a fost umblată; parte din povestea ei. Sistemul de frânare este Brembo iar suspensia Sachs este reglabilă pe trei căi. 

Sub capotă a fost îngrămădit un motor de 3 litri, biturbo, care în urma intervenţiilor de fineţe produce undeva în jurul valorii de 360 CP. Nu pare mult, dar aruncaţi o privire câteva rânduri mai sus, la valoarea cuplului motor maxim; mă înţelegeţi? Două pompe de combustibil funcţionează fie individual, fie concomitent, pentru a-i asigura o oarecare versatilitate maşinii. De asemenea, acestea fiind datele brute, cam brutale, automobilului i-a fost instalat şi un sistem de control al tracţiunii cu setări dinamice, propice pentru motorsport. Acesta are trei trepte de intervenţie, după cum aveam să aflu chiar pe pielea mea, pornit la cucerirea circuitului de karting din Tunari (AMCKart) cu toată electronica decuplată.

Căci Bestia e plină de surprize. Nici bine n-am legat trei-patru viraje, la o viteză la care până şi un Pegas Camping m-ar fi depăşit fără să se strofoace prea mult, şi parşiva mi-a copt una mai ceva ca Andreea Marin in zilele ei de graţie – un dublu tête à queue, de râdea lumea de pe margine de mine cam ca la un show excelent de stand up comedy. M-am regrupat, m-am lepădat de ruşine, am trimis câteva vorbe de duh către zeul anvelopelor de curse şi am plecat mai departe. Am luat-o uşor, uşor, ca un sugar care învaţă să facă primii paşi. Impropriu spus, încălzeam gume; de parcă la foarte puţin peste 0 grade Celsius ai putea să încălzeşti nişte soft-uri de competiţie…

Cu excepţia câtorva elemente ale caroseriei, mai nimic nu a scăpat nemodificat. Scopul precis: siguranţă, greutate, performanţă. De top!

Ne-au luat două-trei ture ca să ne împrietenim, să răpun barbaritatea celor 800 Nm care voiau să mă facă să par păcăliciul circuitului, dar, după aia ne-am înţeles din ce în ce mai bine. Cinstit vorbind, AMCKart nu e chiar cel mai ofertant loc pentru un automobil de competiţii cu asemenea performanţe, aşa că nu pot spune cu mâna pe inimă că i-am încercat cu simţ de răspundere abilităţile mândrei, dar este unul dintre puţinele locuri din România în care ai fi în deplină siguranţă la volanul unei asemenea creaturi.

Bestie în libertate
Sunt două linii drepte care fac toţi banii într-un asemenea moment, unde poţi să tragi cu încredere, voiniceşte, de ˝melesteul˝ transmisiei secvenţiale. Nu mai mult de 4.500 rot/min – scrie mare pe turometru. Adică tu, nebunule care visezi ture de monopost de Formula 1, nu uita că eşti într-un diesel, pe care dacă-l stresezi o să-l ai pe conştiinţă când îţi va scuipa un piston direct prin capotă.

Lipseşte ceva! Sunetul. Horcăitul la care te-ai aştepta când vezi aspectul ultra-agresiv este, în fapt, un murmur grav, dar cam nedefinit. E diesel, un coşmar pentru fabricanţii de sisteme de evacuare sport. Sunt atâtea cadrane în habitaclu de-ţi vine să crezi că te afli la comenzile unui reactor atomic. Limbile indicatoarele fug neregulat, oferindu-ţi toate informaţiile de care ai nevoie. Nu şi mie, din moment ce nu înţelegeam mare lucru din ce se întâmpla acolo. Eu ştiam că trebuie să strâng puternic de volanul senzaţional în fiecare viraj, ca să nu mă mai joc de-a supravirarea obraznică.

Îl invidiez; îl invidiam cu fiecare metru rulat, pe Costi. Ce distracţie o să fie! Să ştii că te trezeşti duminica, undeva la munte, şi că urmează să-ţi pui cel mai frumos costum din lume, combinezonul de curse, şi că apoi o să te urci la comenzile unui BMW care face cinste mărcii. Fabulos! Şi, mai mult, că pe oglinzile laterale eşti însoţit de numele copiilor tăi, pe care-i vei face mândri peste măsură în momentul în care vei coborî de pe podium cu o cupă mare în mână.

Când a văzut-o cum îl aştepta pe circuit, Costi a eliberat puţin strânsoarea nodului de la cravată. Adrenalina începea să-şi facă de cap.

Ca şi pe toţi cei care au crezut în visul tău, Omniasig Vienna Insurance Group, Automobile Bavaria (bavariausedcars.com), UniCredit, Yacco România, Autonet – importator Yokohama. Noi le mulţumim celor de la AMCKart, că ne-au lăsat să ne jucăm în voie cu pungaşul. Din ziua aceea am un vis în plus…