Audi A1 vs. MINI Cooper Clubman

Audi A1 se vrea primul concurent demn de coroana lui MINI. Va reuși Audi acolo unde Alfa Romeo și Citroen au eșuat prin MiTo respectiv DS3?

Nu știu ce este mai spectaculos, faptul că MINI a demonstrat că rangul premium nu este direct proporțional cu mărimea sau că, timp de aproape zece ani, niciun alt producător nu s-a gândit că ar fi bine să copieze rețeta câștigătoare. Acum doi ani citeam un comunicat de presă în care producătorul anglo bavarez anunța cu mândrie vânzarea mașinii cu numărul un milion. O realizare destul de ușor de explicat dacă te gândești că oricine vroia o mașina mică premium nu prea avea ce alege în afară de un MINI. 

Alfa Romeo a avut o încercare prin Mito, iar Citroen prin DS3, dar nici una nu a fost suficient de convingătoare încât să le dea reale bătai de cap britanicilor. Acum a venit rândul lui Audi…
Proporțiile lui A1 par familiare…

Da, și cu motive serioase, sub sigla cu cele patru cerculețe se află un Polo. Mai exact, un Polo cu arcuri și amortizoare modificate, ecartamente mărite și o direcție optimizată în favoarea feedback-ului. Cele două punți nu au suferit modificări majore, inginerii germani păstrând rețeta standard a segmentului mic cu punte față MacPherson și spate semirigidă. 

Avansul tehnologic de care tot vorbește Audi apare la nivelul ansamblului motor transmisie: propulsor supraalimentat pe benzină cuplat unei transmisii automate cu dublu ambreiaj și șapte trepte. Cei 122 CP nu sunt chiar o valoare record, dar modul în care unitatea TFSI livrează cuplul începând de la 1.500 rpm până aproape de linia roșie îți lasă impresia că ai de a face cu ceva considerabil mai puternic. Transmisia S-Tronic are și ea un merit important, schimbarea treptelor nu este doar foarte rapida ci și intuitivă, atât de intuitivă încât rareori simți nevoia să intervii prin intermediul padelelor din spatele volanului. 
Și MINI cu ce se laudă?

În primul rând cu o platformă unică în clasa ei ce beneficiază de aportul unei punți spate indepedente. Vorbim despre un nivel de rafinament tehnic pe care unele mașini de clasă compactă nu l-au atins încă. Motorul și transmisia în schimb sunt cât se poate de clasice: 1.6 l aspirat de 122 CP și o cutie automată Steptronic lipsită de prea multe artificii tehnice. Pe reprize MINI nu se poate apropia de Audi, livrarea cuplului la turații înalte tipică motorului atmosferic fiind net inferioară soluției supraalimentate Audi. O situație asemănătoare și în cazul transmisiei automate, deși cea a lui MINI nu schimbă rău, timpii și reacțiile S-Tronicului sunt vizibil mai bune. 

Din fericire pentru MINI, acest Coooper Clubman poate recupera terenul pierdut în linie dreaptă la primul viraj. Puține mașini reușesc să comunice cu șoferul așa cum o face un MINI: direcția, suspensia, frânele, toate se comportă ca o prelungire firească a persoanei din spatele volanului. Acolo unde Audi se dovedește chirurgical de eficient și distant, MINI stă aproape de șofer oferindu-i posibilitatea să fie parte a performanțelor mașinii și nu doar un martor pasiv. Cu câteva excepții, Audi nu a construit vreodată mașini pentru șoferii entuziaști, așa că această atitudine, pe alocuri exagerat de pragmatică, a lui A1 era previzibilă.
[_newpage_]
Lucrurile sunt destul de simple din punct de vedere dinamic, A1 este perfect pentru șoferii care văd în mașină un mijloc de deplasare în timp ce MINI va rămâne alegerea preferată a celor care încă mai au plăcerea de a sta în spatele volanul. Și pentru ca totul să fie perfect recomand un MINI cu transmisie manuală, care se pretează mai bine caracterului mașinii și sunt sigur că poți găsi o utilizare bună pentru cei 1.605 euro cât ar costa automata.
Cum stăm la interior?

Diametral opus la prima vedere. MINI tratează problema interiorului într-un stil foarte boem, butoane spectaculoase greu de folosit și deloc intuitive completate de o finisare a interiorul la fel de „relaxată“. Nu e chiar prima oară când scriu de anumite plastice din interiorul lui MINI așa că nu voi insista prea mult pe acest aspect.

În tabăra opusă Audi se pare că a ținut cu tot dinadinsul să repoziționeze standardele clasei mici premium înzestrând micul A1 cu materiale și finisări de o calitate, respectiv precizie, aproape imposibil de contestat. Anumite repere mi-au adus aminte de noul A8 pe care l-am condus acum două luni, iar acolo deja vorbim despre pretenții serioase. Ergonomia se află și ea la cote apreciabile, fiecare comandă este poziționată în stilul tipic VAG exact acolo unde te aștepți. 

Singurul capitol unde recunosc că am fost un pic dezamăgit ține de nivelul de personalizare. Doar tapițeria scaunelor și câteva elemente de contur ale aeratoarelor pot fi modificate, prea puțin pentru a estompa cantitățile apreciabile de negru și gri. Dacă fraților mai mari din clasa A li se potrivește această abordare micuțului A1 nu i-ar fi stricat puțină culoare. 

Aici MINI recuperează serios distanța, plasticele (așa cum sunt ele) fiind disponibile într-o multitudine de texturi și culori. Doza de pragmatism tipică Audi se pierde un pic la nivelul formelor, tușa de coupe aplicată caroseriei afectând spațiul disponibil pentru cap. Cei peste 1.8 m se vor simți cu siguranță mai bine în Clubman, a cărui formă pătrățoasă are practicalitatea de partea ei. 
Care este mai bună?

Greu de spus. Atât de multe lucruri separă aceste două mașini încât îmi vine destul de greu să cred că cele două clientele țintite de MINI și Audi se suprapun pe altceva decât o porțiune foarte redusă. Indiferent, noul A1 are viitorul asigurat ca o opțiune entry level în gama Audi, în timp ce MINI se va vinde în continuare foarte bine deoarece  respectă o rețetă care și-a demonstrat potențialul. 

Alegerea finală ține mai mult de gusturi decât de rațiuni financiare sau performanțe dinamice. Ca o precizare nu vă lăsați păcăliți de prețurile standard, pentru a accede cu acte în regulă în liga premium amândouă mașinile au nevoie de opționale de cel puțin 2.000 de euro (spre exemplu, nici una dintre mașini nu dispune nici măcar de aer condiționat în echiparea standard).