Bentley Bentayga. S-ar putea crede că cei care cumpără SUV-ul britanic o fac pentru a-și satisface propriul exhibiționism și dorință de aventură. Această expediție în Anzi ne-a demonstrat că nu este chiar așa.
Șase zile între Chile și Bolivia cu Bentayga, noul SUV la capătul lumii, cel mai rapid, scump și galonat, lansat anul acesta de Casa britanică, traversează prin trecători și pasuri montane. Luxul opulent nu-l înșeală pe bietul ziarist. Ziaristul nu face prea mult caz pentru acest safari printre clienții Bentley care plătesc 18.000 de euro pentru acest test. Ne bucurăm de completarea unui chestionar (care începe cu domnule/doamnă, Sir/Lady). Apoi n-i se înmânează fotografiile hotelului cu piscină cu vedere la deșert și o invitație pe care scrie “Expediție remarcabilă” punându-se accentul pe publicație cuvântul “expediție”. Ar fi trebuit să fiu suspicios în legătură cu termenul “expediție”. De obicei această “experiență” înseamnă să conduci câteva ore după care să te relaxezi la un spa și să fii invitat la cină. Dar asta nu este în noul spirit Bentley.
Începutul într-o mină de cupru
De la Santiago luăm un avion spre Calama, localitate pierdută în nordul Chile unde se află cea mai mare mină de cupru din lume și un hotel unde se recomandă aclimatizarea (unde se ajunge în etape până la 5.000 de metri altitudine). Recepționerul râde când întrebăm de piscină, nu există. Pe autostradă trecem prin mult praf cu multe camioane și câini vagabonzi. Mergem la cină unde printre participanți erau un tată și un fiu italieni antreprenori pe benzi de transmisie, un cuplu portughez și un român de patru zeci de ani, dar cina nu era pregătită. Cu noi era, de asemenea, șeful de marketing de la Bentley, Christophe Georges. Afară, în piațeta din fața hotelului, a apărut Bentayga: mega-SUV-ul elegant, uimitor de silențios, care ne demonstrează că cinci metri lungime și o putere uriașă (600 CP, 300 km/h). A doua zi urmează să plecăm într-un convoi ce pare mai degrabă desprins din “Gumball Rally”, cu mașini roșii de deschidere și închidere, două pick-up-uri inscripțonate Pirelli (care oferă anvelopele uriașe pentru Bentayga și toată gama Bentley) cu comunicații prin walkie-talkie, care ne vor ghida pe tot parcursul călătoriei prin mult praf. Echipajul care ne asistă este alcătuit din veterani ai Raliului Paris-Dakar și Camel Trophy, condus de Jean Arc, un domn timid și rafinat, care asigură totul prin agenția sa, ocazional adunând laolaltă grupul pasionat prin unele zone de deșert (printre alții, Bernard, instructor de pilotaj și biciclist din Marsilia, Albrecht, austriac și arhitect în Salzburg); există și o mașină de asistență medicală care ne urmează tot drumul, cu tuburi de oxigen și un body-guard care ne veghează (este garda de corp a lui Pelé).
Co-pilot pentru un antreprenor român
În cele din urmă apare și tovarășul meu de călătorie, un antreprenor român în vârstă de patruzeci de ani, cu un trecut aproximativ egal cu “Pastorala Americană”, romanul lui Philip Roth. Ce rulează în cinematografe cu Ewan McGregor. El a făcut averea din industria mănușilor de lucru, acum fiind numărul unu în industria prevenirii accidentelor din România.
De asemenea, el a participat și în emisiunea “Dragons Den” (Arena leilor), un show în care antreprenori aspiranți au concurat în fața camerelor de luat vederi. În România este destul de cunoscut, mănâncă doar fără gluten și bea multă apă. După briefing-ul de condcere am plecat spre San Pedro de Atacama, cel mai uscat loc din lume, fără nicio formă de viață pe kilometri întreti, dar hotelul arată luxos în fotografie. Suntem obosiți, dar luxul este asigurat: piscina este acolo. De acum începe transformarea treptată din “Bentley Extraordinary World” în Camel Trophy, spre disperarea noastră.
Mesaj de la mare altitudine
A doua zi ne trezim la ora șase, ne uităm cu ochii în lacrimi la piscina pe care n-am folosit-o și plecăm spre Bolivia: vom trece prin vama cu birouri mici și fotografii ale președintelui Evo Morales și Simon Bolivar. Copilotul meu îmi spune, între timp, că are două Ferrari, un Bentley Continental, un Lamborghini și un Audi Q7. Din toate excursiile organizate de producătorii de mașini, a apreciat că doar la Land Rover a avut parte de paste fără gluten, dar este servit foarte bine și aici, în deșert. Între timp, pe consola încărcată descopăr funcția de masaj din Bentayga. Scaunele din piele de pe Muliner oferă mai multe tipuri: în partea lombară, pe spate care este și favorita mea, are o funcție de stretching. Probabil, cu ceva finanțare, aș putea cumpăra un scaun și să-l conectez la o priză electrică. Bentayga are un preț de pornire de 217.000 de euro. Seara ajungem la ajungem la o altitudine de 5.000 de metri, respirăm greu, iar doamna portugheză are probleme de respirație și și-a pus masca de la echipa medicală. Un semn ne avertizează că hotelul este autosustenabil și are 22 de prize de curent electric. La băi găsim un afiș prin care suntem anunțați că ”nu este garantată apa caldă” și este strict interzisă utilizarea uscătoarelor de păr, care consumă prea mult. Nu există niciun loc cu semnal pentru telefonia mobilă sau de internet. Clienții de Bentley sunt încântați când văd cum sunt tratați, ca la hotelurile de cinci stele.
Dormim într-un hotel făcut din sare
A doua zi pornim din refugiul punitiv, afară sunt minus cinci grade, ridicăm suspensia la maxim din butonul de lângă transmisia automată și este, probabil, pentru prima dată când un Bentley își va afunda roțile sale auguste într-un pârâu. Traversăm deșertul Siloli și ajungem la Salar de Uyuni, un fost lac de sare, care arată ca desprins dintr-un scenariu de după un război nuclear apocaliptic. În jurul nostru munții sunt acoperiți cu plantații de șuinoa. Noi dormim într-un hotel în care camerele (chiar și pereții și pardoselile) sunt făcute din sare, seara mergem să ne uităm la stele, bem un ceai de coca pentru a face faț altitudinii. A patra zi facem curse de viteză pe lacul de sare și chiar dacă ni se spune că viteza maximă este de 210 km/h, nu rezistăm și ducem Bentayga cu 240. Este o Formula 1 travestită în SUV-uri.
În ziua a cincea, o altă trezire înainte de ivirea zorilor, și ne îndreptăm spre Iquique, un fel de Rimini chilian, cu clădiri înalte pe malul oceanului și în care vedem în sfârșit luminile unui oraș și sperăm la un hotel confortabil, cu wi-fi puternic și oameni în loc de lame. Nici vorbă! Trecem pe lângă un indicator pe care scrie “centru”, după care o cotim pe un drum care ne conduce înapoi în deșert și dormim într-un sat alimentat de la un grup electrogen. Avem un bucătar care gătește doar pentru noi iar dușurile sunt în corturi separate, doar portughezii au curajul să le folosească. A doua zi dimineața, după un drum lung printre dune și o coborâre vertiginoasă de 800 de metri, vedem Pacificul, jos. Pe aici a trecut Raliul Dakar în 2015. Ne simțim ca Fantozzi în Courmayeur, care “în urmă cu douăzeci treizeci de ani era în putere”, dar am fost ghidați de amicii de la Camel Trophy și am fost salvați. “Nu am fost interesați să facem o experiență obișnuită, cu hoteluri și restaurante grandioase, stelate. Am vrut ceva diferit”, ne-a spus șeful de marketing de la Bentley, care dorește o raportare a mărcii la originile sale sportive. “Oamenii vor alternative, vor experiențe uimitoare”, a declarat Cristophe Georges, în timp ce ne întorceam în oraș pentru ultima noapte; printre opțiuni există Namibia, Oman sau Mongolia. Clienții Bentley sunt cu toții fericiți, unii cred că deja vor cumpăra un Bentley. Portughezii, de asemenea, vor cumpăra un Bentayga (dar numai dacă vor vinde un Aston Martin, imploră soția lui). Copilotul nostru din București are un asistent pe telefon care descarcă toate selfie-urile făcute și le aranjează într-un album. Asta în timp ce bietul freelancer se gândește la cât nisip va scoate din îmbrăcăminte și câte ture de haine la spălat va avea.
