BMW S 1000 R: Explozie controlată

Mă plimb un pic în jurul motocicletei și observ designul asimetric al carenelor, asemănător cu ceea ce găsim la S 1000 RR, furca față împrumutată de la HP 4, ghidonul mult mai lat decât cel al suratei sportive și farurile care mie îmi aduc aminte de personajul din desene animate Taz, diavolul tasmanian.

În momentul în care pornesc motorul, inima începe să-mi bată mai repede, se instalează o stare de calm și încep să zâmbesc involuntar. Acest sunet natural este redat perfect prin toba pe care aș cumpara-o cu un intrument muzical bine acordat ce îți încântă urechile cu o tonalitate ideală.

Având bifat un pachet de dotări opționale, motocicleta are Quickshifter, care îți permite să schimbi treptele superioare fără acționarea ambreiajului. După acomodare m-am putut ”plimba” prin treptele de viteză fără șocuri, indiferent de turație. Primele frâne sunt ceva mai brutale decât intenționam, răspunsul fiind foarte prompt.

Zâmbesc din nou și schimb setarea suspensiei din Soft în Hard pentru că furca față se comprimase destul de mult. Așezat la drum îmi dau seama că această setare este rezervată unui drum neted sau perioadelor în care vrei să scoți untul din… tine, că din motocicletă e mai greu, așadar aleg calea de mijloc, modul Normal.

Protecția împotriva vântului și a intemperiilor este exemplară la alte modele din gamă. Aici este aproape inexistentă. Nu e o critică ci o pură confirmare, fiind un naked nu mă așteptam la altceva. Poziția de condus este destul de relaxată, iar ghidonul lat îți permite să-ți întinzi brațele. Șaua este mai confortabilă la un drum lung decât pare la început, iar poziția scărițelor nu te va obliga să stai ghemuit (pentru comparație vă spun că eu am înălțimea de 1,80 m).

După mai bine de 100 km parcurși, ajung la serpentine. Sunt odihnit și relaxat, în ciuda vântului și motorului care mi-au urlat în cască. Da, este ușor zgomotos la drum lung. Modul Normal al suspensiei se simte un pic prea rigid pentru drumurile noastre, dar în Soft nu vei putea frâna corespunzător pentru că furca se comprimă prea mult. Revin imediat la Normal. Fiind preluată de la HP 4, suspensia răspunde cerințelor impuse de suprafața de rulare undeva la ordinul milisecundelor, și se comportă mult mai bine decât am avut impresia la început. Cred că mergeam cam încet și suspensia electronică nu înțelegea de ce.

Primești o injecție de adrenalină atunci când mergi tare. Devii conștient de orice denivelare, de marcajul ce separă benzile, de pietricele, de o zonă de asfalt ce pare udă și de înclinația drumului care influențează trasa pe care frânezi. Pe măsură ce turațiile cresc, motorul începe să urle ca un barbar intrat în luptă. Pentru un scurt moment am avut timp să mă gândesc ce frumos se auzeau vechile monoposturi de Formula 1. Trebuie să mă țin bine de ghidon și să strâng motorul între picioare ca să nu rămân în urmă atunci când accelerez puternic. Pe frânare ABS-ul funcționează ireproșabil și te lasă chiar să ”dansezi” cu roata spate. La ieșirea din viraj începi să simți cum roata față se desprinde de la sol și cum ghidonul prinde o voință proprie.

Rapoartele treptelor de viteză sunt aproape identice cu cele ale unei sportive de 600 cmc, diferența în cazul de față fiind cuplul enorm. Puterea este livrată incredibil de liniar, noroc cu indicatorul ce se aprinde la o turație preselectată de tine. La apropierea de acele de păr, unde turația scade mult și ești nevoit să selectezi prima treaptă, vei auzi un rateu puternic asemănător cu cel al unei mașini de raliu.

Zâmbești și dai mai departe. În oraș am speriat câțiva pietoni în felul ăsta. Că tot a venit vorba de oraș trebuie să spun că se încălzește destul de mult, dar consumă sub 7 l/ 100 km. Totuși, este prea bună, prea eficientă, prea controlabilă. Te face să te simți mai talentat decât ești în realitate și mi-ar fi plăcut să fie puțin mai explozivă.