Probabil că de două zile porecla “Super Sic” nu mai este o necunoscută pentru nimeni. Asta pentru că o dramă de proporții l-a prezentat lumii, din păcate prea târziu, pe unul dintre cei mai talentați motocicliști ai vremurilor noastre.
Marco Simoncelli, cel care până duminică reprezenta marea speranță a motociclismului italian; Marco Simoncelli, cel care prinsese aripi în acest sezon și curajul de a se lua de gât cu veteranii MotoGP. O copie la indigo a mult mai celebrului Valentino Rossi, bunul său prieten, pe care îl cataloga drept cel mai bun atlet al zilelor noastre.
O viață care a început pe 20 ianuarie 1987, în Catollica (Italia) și care s-a terminat brusc într-un viraj rapid al circuitului de la Sepang, în timpul Marelui Premiu de Motociclism al Malaeziei. Era cel de-al doilea tur al cursei, iar Marco încerca să-și facă loc spre primele poziții ale cursei. Din păcate s-a dezechilibrat și așa a început dezastrul…
Într-o scurtă descriere a sa, Marco amintea că prima lui jucărie a fost o bicicletă roșie cu galben. Ironia sorții a făcut ca filmul vieții sale să fie curmat brusc în timp ce concura pe o motocicletă alb-roșu-galbenă. O dezechilibrare în urma căreia pilotul, în mod normal, ar fi degajat în afara pistei și ar fi scăpat cu răni minore, doar că… blestemata aia de scăriță i-a imobilizat piciorul și i l-a prins între motocicletă și suprafața de rulare a pistei.
Prins în capcană, Super Sic (care-și primise porecla în urma prescurtării cu care era prezentat de grafica televiziunii care transmite Marile Premii de MotoGP – Sic) a căzut pradă destinului, fiind lovit de urmăritorii săi, Colin Edwards și Valentino Rossi. “Doctorul” Rossi, cel care-i era prieten și idol lui Simoncelli, a fost pus în postura ingrată de a contribui la loviturile fatale care l-au trimis, via spital, spre eternitate.
Italia își plânge un idol! Viitorul care suna atât de bine! Omul care câștigase, iar ironie a sorții, titlul mondial la 250 cmc chiar la Sepang, în 2008. Cel căruia Fausto Gresini îi acordase sprijinul total, semnând cu el un nou contract, și care devenise feblețea celebrului team manager. Copilul de aur ce terminase ultima cursă alergată pe poziția a doua a podiumului, la Phillip Island, în Marele Premiu al Australiei, din postura (atenție!) de pilot al unei echipe private!
Super Sic prinsese curaj și începea timid să-și deschidă aripile. Destinul nu a fost de acord cu el și a decis să i le curme într-un mod îngrozitor, care amintește de accidentul suferit de Shoya Tomizawa, în septembrie 2010, pe circuitul Misano Adriatico (Italia). Este cel de-al treilea accident în motomondialul de viteză care se soldează cu moartea unui pilot, după anul 2000.
Probabil că undeva sus, cineva pune bazele unei echipe teribile, ce-i are în componență de Daijiro Kato (nr. de concurs 74 – decedat la două săptămâni după un teribil accident suferit în timpul Marelui Premiu al Japoniei 2003, de la Suzuka), Shoya Tomizawa (nr. 48) și Marco “Super Sic” Simoncelli (nr. 58).
Doi oameni nu vor uita niciodată momentele terifiante trăite într-un octombrie 2011 trist, în Malaezia. Colin Edwards și Valentino Rosii, cei care deși fără nici o vină, au fost implicați în accidentul cu urmări grave. Și cel mai greu îi va fi lui Vale, care nu a pierdut doar un coleg, ci și-a pierdut un foarte bun prieten, cel care-l privea ca pe un idol și care își dorea cu ardoare să-i calce pe urme pilotului ce a scris istorie în Campionatul Mondial de Motociclism Viteză.
Rossi va trebui să ridice capul sus și să meargă înainte! Poate mai motivat ca până acum. Pentru că începând de duminică, pe lângă celebrul număr norocos 46, el mai poartă un număr de concurs. Deși nu la vedere, numărul 58 va rămâne întipărit în sufletul îndrăgitului pilot italian, și pentru că așa visa Super Sic, 58 s-ar simți cel mai bine pe prima poziție a podiumului. Rossi trebuie de acum să dovedească faptul că un idol își respectă fanii și să poarte numărul 58 spre poziția pe care, din păcate, Marco nu a reușit s-o cucerească niciodată…
CIAO “SUPER SIC”!
