Ia-ți bilet în vagon, dar nu la personal, ci la accelerat. În Jogger, te simți bine la drum, dar primești cât plătești? L-am „radiografiat“ și iată ce plusuri și minsuri au apărut pe film după ce l-am bombardat cu raze X. Foto: Adrian Cobzașu
Despre Jogger ți-am povestit de o mulțime de ori. Ți-a povestit colegul Dragoș, care a plimbat versiunea cu șapte locuri atât la testul oficial de pe Coasta de Azur, cât și prin țară. Ți-am povestit și eu despre versiunea hibridă în acest clip video. Dacă te-ai săturat de povești, ești în locul potrivit. Aici, am preluat rolul controlorului de calitate, care a pus lupa pe detaliile versiunii cu cinci locuri și e gata să-ți spună unde e mișto și ce „scârțâie“ la ea.
E drept, am luat la întrebări un exemplar cu vechea identitate de marcă. Dar articolul e util din două motive. Primul – aceste detalii se păstrează și la actuala versiune. Al doilea – poate vrei un Jogger pre-facelift second și nu știi la ce să te aștepți.
Dacia Jogger – plusuri și minusuri
Exemplarul meu cu motor pe benzină + GPL, ECO-G 100, este în echiparea de mijloc, Expression, și costă 18.800 de euro. O sumă mare pentru o Dacie, o sumă mică pentru un break-crossover-van (sau ce-o fi) de 4,55 m lungime. Așa că am început să trag de mașină, s-o privesc atent prin lupă, să-i descopăr punctele forte și hibele și uite la ce rezultat am ajuns. Vizual, este excepțional de bine desenată pentru acest preț. Totul, de la umerii lați și barele longitudinale inscripționate până la blocurile optice superb desenate, reflectă atenția pentru detalii.
Și da, e drept că aduce cu Lamborghini din față și cu Volvo din spate, așa cum toată lumea glumește. Doar antena de pe plafon e prea înaltă și rigidă și poate atinge (eventual, se poate sparge) dacă treci pe sub anumite praguri joase. În aceeași ordine de idei, garda la sol, de 20 cm, îți permite să parchezi fără emoții la bordură.
Reduceri de costuri, dar nu peste tot
Aspectul mașinii impresionează, dar cheia a rămas fixă (nu e de tip briceag), deci o să-ți ocupe mult loc în buzunar. Dacă bagi nasul pe sub pasajele roților din spate, n-o să găsești căptușeală din pâslă sau măcar carenaje din plastic, ci doar antifon aplicat pe tablă, de aceea, dacă stai pe banchetă, așteaptă-te la ceva zgomote ale rulării și la o protejare mai slabă în timp. Însă, la Jogger, când deschizi ușile, toate micile găuri rotunde, care la Tesla, de exemplu, sunt lăsate libere, sunt astupate cu plastic.
Dar, la deschiderea capotei, ai doar tijă, nu amortizor hidraulic care s-o susțină. Cu toate astea, stratul de vopsea e uniform inclusiv în compartimentul motorului. Pe lângă acesta, există pâslă sub capotă, pentru antifonare. În portbagaj, cuiul de fixare a hayonului e la vedere, iar ruloul care acoperă bagajele nu are decupat mânerul de care tragi ca să-l extinzi. Jogger își ia revanșa cu două plusuri – protecția metalică de pe marginea portbagajului, care are grijă să nu zgârii vopseaua când manevrezi obiecte mari și cu mânerul de pe interiorul hayonului, care-ți permite să-l închizi fără să te murdărești.
Habitaclul
La interior – două plusuri – cele două plafoniere. Senzația e de lucru bine făcut, asamblat solid. Totuși, plasticele sunt tari peste tot, iar diversele bucăți de mochetă se îmbină neîngrijit, cu marginile la vedere. Tocmai de aceea, m-au surprins anumite artificii neașteptat de elegante. Printre ele – prelungirile tapițeriei scaunelor, care acoperă tija în care se ancorează centura de siguranță și selectorul GPL integrat în bord.
Încă două, și mă duc. Una caldă – protecția manetei frânei de mână, care nu mai e un burduf, ci un plastic rigid, lasă o impresie de calitate. Alta rece – pentru locul central de pe banchetă, centura de siguranță e poziționată în spatele portbagajului. Deci fie faci gimnastică, fie te ajută cineva s-o apuci.
