Doni Quijote în costume Napoca Rally Academy

Unii-l găseau nebun dar poate că mai corect spus e că a fost un amplu visător. Cum, asemenea lui Quijote, bravi luptători români se ambiţionează să ridice cât mai sus stindardul motorsportului autohton, să transpună visuri în realitate.

Ca-n orice disciplină sportivă, oamenii de motorsport români visează să
ajung cât mai sus, să stea la ˝masa bogaţilor˝, să respire acelaşi aer pentru a
nu ne reduce la popor care cere autografe, ci la unul care oferă cu nemiluita.
Sigur, drumul e greu, presărat cu veşnicile capcane financiare, bată-le
norocul, dar, în ultimul timp, parcă mai mult ca oricând, ne apropiem din ce în
ce mai mult de momentul în care străinii vor discuta cu admiraţie şi de compatrioţi
de-ai noştri, alţii decât tripleta magică Nadia – Ilie – Gică.

Tulcea, mijloc de ianuarie 2014. Mai puţin verde ca anul trecut în luna
mai, dar mult mai primitoare decât te-ai fi aşteptat în plină iarnă
calendaristică (mai puţin vântul!). Punctul terminus al unei călătorii din
Bucureşti a fost proba specială ˝Eoliene˝, probă inclusă în programul Raliului
Deltei 2013. Cobor din maşină, mă intind precum un yoghin neîndemânatic şi la
orizont, flancaţi de multitudinea de turbine eoliene, îmi apar siluetele
nebunilor frumoşi. Şi fix în momentul acela mi-a venit ideea paralelei cu Don
Quijote, privindu-i cum se deplasau agale înspre noi, pentru a se constitui în
comitet de primire.

Marco Tempestini, italianul naturalizat la Cluj, pilot ce aleargă cu
drapelul României în competiţiile automobilistice, ˝capul˝ proiectului Napoca
Rally Academy. Simone, fiul, care la 19 ani se anunţă un talent al acestei lumi
în Europa. Lângă ei Florinel Tincescu, altă mare speranţă a cailor putere
pur-sânge din România. Comitetul de întâmpinare n-ar fi fost complet fără
explozivul Mihai Tănase, omul care a scos de la naftalină un concept, l-a
reinventat şi a scos la lumină în 2013 Raliul Deltei, după mai bine de 20 de
ani în care competiţia, altă dată de tradiţie, a fost uitată pe nedrept şi a
trăit doar din amintirile celor care odinioară se luau la trântă cu pelicanii.

Scopul şi durata vizitei: două zile de relaxare sau, din contra, de
asimilare de noi informaţii. Două zile de teste cu maşinile de concurs,
încercări la care aveam plăcerea să particip şi eu din postura spectatorului şi,
ulterior, a navigatorului. Aceste teste nu sunt ceva neobişnuit pentru echipa
Napoca Rally Academy, ele desfăşurându-se periodic, pentru că orice pilot,
oricât de bun, poate asimila încontinuu informaţie şi se poate perfecţiona.
Modelul este preluat de afară, de la cei mai buni dintre cei buni, şi este
primul semn al unui comportament sportiv sănătos. Mai mult, ele reprezentau
preambulul unui sezon 2014 care se anunţă de excepţie pentru NRA, cu un accent
deosebit pus pe juniorii echipei.

 Pentru un 2014 de aur

Planurile sunt ambiţioase şi vizează în special competiţiile
internaţionale. Florin va concura în Junior ERC, competiţie cu şase etape
destinată tinerelor talente ce iau startul în Campionatul European de Raliuri.
Simone va ţinti şi mai sus chiar, şi pe lângă programul complet din Campionatul
Naţional de Raliuri al României el va mai bifa un program parţial în ERC şi
unul complet în Junior WRC (tot şase etape, care coincid cu întrecerea Citroen
Top Driver). Asta explică logistica desfăşurată la Tulcea şi cele două
automobile de competiţie care tronau ˝nervoase˝ în parcul de asistenţă: un
Citroen DS3 R3 alături de care va concura juniorul Tempestini şi un Citroen
C2R2 care va fi lăsat în socoteala lui Tincescu.

Cel mai atent la detalii, privirea ageră, este Marco Tempestini, concurent
rasat şi experimentat la rândul lui, care este la începutul unuia dintre cele
mai importante sezoane din viaţa sa. Şi nu neapărat pentru că va concura în
naţionalul de raliuri şi în european contează, ci faptul că-şi aruncă fiul, pe
Simone, căruia îi este mentor, în arena leilor… în mondialul de raliuri. La
mai bine de trei ani de la debut, perioadă în care a avut o creştere temeinică
şi serioasă, bine manageriată de o echipă de profesionişti, Simo va da piept cu
alţi tineri care visează ca în cel mai scurt timp să păşească acolo unde ˝unii˝
precum Kankkunen, Rohrl, Sainz, McRae sau Loeb au scris, la propriu, istorie.

Cel care-i va sta alături într-un moment atât de important în carieră este
experimentatul Dorin Pulpea, navigator moştenit chiar de la tatăl său. Astfel,
trioul Simone-Dorin-DS3 R3 trebuie să se închege şi să scoată colţii. Iar
pentru ca noul automobil de concurs să fie descifrat cât mai uşor, la testele
de la Tulcea a participat şi Simone Campedelli, pilot italian de succes care
aleargă de trei ani cu acest model şi care-l cunoaşte, poate, mai bine ca
oricine. Campedelli se afla la cel de-al doilea descălecat în România, după ce în
2011, la Raliul Sibiului, a terminat competiţia pe poziţia a treia a
podiumului. Cele două zile petrecute în compania lor mi-au dovedit că cei doi
sunt dincolo de stadiul de profesor-învăţăcel şi că mai presus de orice se
înfiripă o frumoasă prietenie, lucru obişnuit între piloţi în lumea raliurilor.

Dacă italianul Campedelli a fost unul dintre invitaţii speciali ai
testelor, cel puţin din perspectivă obiectivă, dacă ar fi s-o luam subiectiv,
tot pelicanul şef Tănase a asigurat pata de culoare a weekend-ului cu un
invitat surpriza: Gina Pistol, care nu se afla la prima escapadă raliistică şi
care se declară o admiratoare a acestei lumi nebune. Chiar şi aşa, viteza
italianului Campedelli i-a dat emoţii serioase Ginei, care vizibil încântată de
cele petrecute pe durata testelor a afirmat că nu va rata pentru nimic ediţia
din 2014 a raliului tulcean. Competiţie care şi-a schimbat titulatura pestru
acest sezon în Danube Delta Rally 2014 (29-30 mai), chestiune care spune multe despre
ambiţiile inimosului Mihai Tănase, alt Don Quijote autohton. Care visuri (cu
mireasmă de ERC) sunt cât se poate de îndreptăţite dacă privim retrospectiv
sezonul 2013 din CNRD, în care Raliul Deltei a fost unul dintre cele mai
apreciate concursuri de către toată lumea.     

Am lăsat la sfârşit partea ceva mai tehnică, sesiunile de co-driving de
care m-am bucurat cât se poate de mult. Dacă sâmbătă am înţeles de pe scaunul
din dreapta de ce era atât de încântat Simone Tempestini de automobilul DS3 R3,
în condiţiile în care a concurat pe materiale de concurs din clase superioare,
duminică am experimentat un vis mai vechi. O tură pe macadam cu un C2R2 pilotat
de unul dintre cei mai rapizi lupi tineri pe această suprafaţă, în România –
Florin Tincescu. DS3-ul este super-spectaculos, o mostră de inginerie pură a
oamenilor care au controlat autoritar luptele din WRC ani de zile.

Un automobil echilibrat, cu un raport putere/greutate de senzaţie şi cu o
ţinută de drum greu de imaginat pentru soluţia constructivă cu o singură punte
motoare (cea faţă). Zâmbetul juniorului Tempestini spunea totul, iar faptul că
încă din prima zi în care a luat contact cu maşina a reuşit să-i smulgă adimiraţie
sinceră lui Campedelli confirmă multe. Despre C2R2 nu sunt multe de spus, poate
doar că e păcat că şi pentru maşinile de competiţie vine un moment în care se
trage cortina. O maşină care a făcut legea în multe competiţii şi care a fost
bază importantă în multe cariere de succes, ceea ce merită şi Tincescu, de
altfel!

Povestea se încheie cu amintirea unui apus tulcean, apus ce are un farmec
similar cu cele trăite la malul mării, fapt care mă determină să le dau
dreptate celor care afirmă că soarele se duce altfel la culcare în Dobrogea.
Apus de soare la picior de eoliană, imagine care ne dovedeşte încă o dată că
lumea n-ar mai fi la fel de frumoasă dacă, măcar din când în când, n-ar mai
apărea astfel de Doni Quijote, gata să meargă oricând, oriunde, până-n pânzele
albe pentru visurile lor cu miros de etanol. 

Adaugati comentariu