Dacă am fi maeștri-bucătari, aici ți-am explica de ce-ți rașchetezi degetele de fiecare dată când dai țelina pe răzătoare. Dacă am fi poeți, aici am ridica în slăvi rima îmbrățișată, apanajul sufletelor-pereche, și am îngropa în purgatoriul poeziei rima (mă scuzați) încrucișată (ptiu-ptiu), pedepsind-o să descrie imaginile din Kama Sutra, manualul păgânilor. Dacă am fi preoți, ți-am explica de ce „carele“ vine după Tatăl Nostru. Dar nu suntem de niciunele. Doar ne dăm cunoscători în ale mobilității, așa că încercăm să-ți răspundem la întrebări banale, pe care ți le-ai adresat mereu, dar la care nu ai găsit lămurire. Bine-ai venit în lumea experților auto! Azi, episodul 1.
Noi, experții în mobilitate… Cum, care noi? Noi, românii! Noi, cei care ne pricepem fără excepție la fotbal, politică, muzică și mașini. Fix de-aia, azi am inaugurat rubrica asta. Pentru că nu numai tu ar trebui să înveți de la noi, ci și noi de la tine. Așa că, expertule, aici e locul în care poți să defulezi! Dacă nu știi ceva, întreabă! Dacă știi ceva rarisim, scrie-ne și luminează-ne! Dacă nu ne scrii, nu-i bai, publicăm noi ce ne trece prin cap. Aici e un fel de „Poșta redacției“ venită din viitor. Aici e anul 2050, în care toate problemele aparent neelucidate capătă răspuns. Aici este esența revistei și, dacă ar fi s-o cumperi pentru un singur lucru, ăsta e! Aici sunt grupate studii, nene! Studii de design, de caz, de orice natură! Și e abia episodul 1!
Expertul din tine, episodul 1: albă vara, neagră iarna!
De exemplu, te-ai întrebat de ce e mai bine să ai mașină albă vara și neagră iarna? Evident, pentru că mașinile albe se încălzesc mai greu la soare decât cele negre. Un studiu Berkeley Lab’s Environmental Energy Technologies Division a demonstrat că mașinile cu nuanțe deschise sunt mai economice cu 2% decât cele închise la culoare. Vopseaua deschisă reflectă aproximativ 60% din razele soarelui, iar cea închisă, numai 5%. Așa că, după o oră la soare, plafonul unei mașini argintii, de exemplu, e cu 7°C mai rece decât al uneia negre. Deci, vei folosi mai puțin compresorul climatizării ca să ajungi la o temperatură acceptabilă în habitaclu, așa că o să consumi mai puțin.
sursa foto: captură Youtube
Ănalb – adică blană, în… marșarier!
Bine, piloții adevărați nu se gândesc la consum. Cei ca Dominic Toretto și Brian O’Conner. Ei se gândesc cum să se dea cu spatele pe autostradă, luându-se la trântă cu mașinile care merg normal. E memorabilă scena din 2 Fast 2 Furious cu Mitsu Evo VII care merge în marșarier pe autostradă, cu vreo 130 km/h. Este oare posibil? Cât de repede merge o mașină normală în marșarier? Dar una preparată?
Ca să afli asta, trebuie să știi trei lucruri: raportul demultiplicării transmisiei, diametrul roților motrice și turația maximă a motorului. Iar noi, experții, le aflăm repede pe toate. În cazul lui Evo VII, raportul demultiplicării în marșarier e de 3,416, diametrul roții cu tot cu anvelopă, de 22 inchi, iar turația maximă, de 8000 rpm (acolo intră limitatorul). Toate astea conduc la o viteză maximă de 57 km/h. Pe românește, nici măcar nu l-ar fi luat radarul prin București. Ideea e că o mașină normală poate merge cu 40–50 km/h. Deci, dacă vrei să afli cât de repede merge mașina ta, nu verifica precum piloții, ci fă-o precum matematicienii. Că, na, suntem experți și-n matematică, se știe. Și nu vrem să provocăm un accident.
sursa foto: yankodesign
(Ne)testat pe animale!
Chiar, știi că în timpul accidentelor pot fi produse decelerații de 20–30 G, care pot distruge permanent zone ale creierului? Problema e că energia cinetică a mașinilor care intră în coliziune se transformă în energie potențială. Soluția este… fix pe dos. Să transformi energia potențială în energie cinetică. Cel mai simplu e să folosești principiul roții de hamster. Habitaclul ar deveni astfel o imensă roată sprijinită pe bile, care, la impact, se răsucește liberă, transformând energia impactului în mișcare de rotație. Iar roata este tipărită la imprimantă 3D. Chiar, ce amploare au luat imprimantele astea!
sursa foto: autodesk
Amsterdam: nu s-a fumat, nu s-a alea-alea
Una a fost folosită în Amsterdam, pentru a fabrica un pod pietonal. Are 4,5 tone, este făcut din oțel inoxidabil, și imprimanta a meșterit la el timp de 6 luni. E frumos, dar nu prea are treabă cu arhitectura zonei. Iar ăsta-i un avantaj – sare repede în ochi. E ca un manifest. Deci, dacă ai drum prin Amsterdam, poate-ți faci un selfie pe pod și ni-l trimiți. La fel, poți să ne trimiți pe mail, pe Facebook sau oriunde ți-e mai ușor și alte idei, sau să ne reproșezi că n-am fost suficient de experți. Noi nu ne supărăm, ci, dimpotrivă, luăm pixul și notăm.
