Încercarea: Kia cee´d GT

Declinaţiile GT ale gamei cee´d se vor cele mai rapide şi distractive Kia construite vreodată. Şi reuşesc! Nu acelaşi lucru se poate spune şi când încep să se raporteze la rivalii cu tradiţie în segmentul hot hatch.

De ce ţi-ai cumpăra un model de performanţă de la Kia? Exact de la această premisă am pornit şi eu în ziua testului. Pentru că te-ai săturat de armadele de GTi-uri de pe stradă sau de brutalitatea unui hot hatch veritabil; pentru că eşti excentric; pentru că ai o încredere oarbă în marca care a venit tare acum câţiva ani să-i bată pe europeni chiar cu propriile lor arme. Şi totuşi, este inteligentă mişcarea de a investi bani într-un model ambiţios, dar fără pedigree (a se citi experienţă)?

Kia cee´d, prima generaţie, a venit în cel mai disputat şi dinamic segment al pieţei europene, cel compact, şi a lăsat o impresie bună, la pachet cu urme în vânzările totale de automobile. Mânaţi de acel succes, coreenii au plusat cu cea de-a doua generaţie şi au pus un accent şi mai mare pe design şi rafinament. S-au îndepărtat astfel de la un avantaj al mărcii, cel financiar, dar reţeta pare a fi preluată complet de la Hyundai, care are, mai nou, vise premium. O gamă precum cee´d este esenţială pentru un constructor care joacă în deplasare în Europa dar, de aici până la a născoci un model de performanţă este cale lungă. Şi totuşi coreenii s-au încăpăţânat.

Au ales un motor de performanţă, cu 204 CP. Acum ceva timp asta ar fi rezolvat problema trecerii graniţei dintre un model banal şi unul sportiv. În timpurile noastre e nevoie de mult mai mult, iar puterea este doar un mic mecanism din angrenajul hot hatch, dar vom reveni la acest aspect. Unde cred eu că s-a procedat corect este aspectul. Kia cee´d GT pare mai agresivă şi mai performantă decât multe modele concurente veritabil potente. Spoilere, jante, o gardă la sol redusă, partea frontală care oricum era atrăgătoare, mai ales datorită farurilor de ceaţă şi artificiile de genul dungilor longitudinale colorate vin să te pună în temă că e cazul să te dai deoparte.

Interiorul este spectaculos, la prima vedere, desenat elaborat, cu forme atractive. Şi aici sunt scăpări, aşa cum este volanul, încărcat de butoane precum un pom de Crăciun. Ai nevoie de ele? Dacă înţelegi prin hot hatch maşina aia cu care dai scârţ între două semafoare, da; dacă ştii că volanul trebuie mânuit rapid cu două mâini pe viraje surprinzătoare, ar fi fost suficient logo-ul GT. Mi-a plăcut mult instumentarul de bord, conectat la era smart-gadget pe care o traversează omenirea.

Grafică bună, spectacol total, informaţie greu lizibilă, dar totul dă perfect la impresia artistică. Scaunele sport sunt confortabile, uitând în mare de un bun suport lateral, fiind mai degrabă apreciabile la drumuri lungi şi obositoare. Ce este de-a dreptul deranjant este că în ciuda materialelor bune şi a finisajelor îngrijite, calitatea fabricaţiei pare că a scăzut comparativ cu vechea generaţie. Bun, spectacolul vizual este la alte cote, dar e greu de înţeles de ce există butoane care nu mai funcţionează sau elemente care scârţâie. În rest putem spune că pasagerii au avantajul unui interior destul de spaţios, cee´d GT putând fi extrem de practic.

Prea puțin sport
Revenim acum la aspectele dinamice, căci despre asta este vorba până la urmă. Sincer te aştepţi la mult atunci când o vezi, realizezi că nu poate foarte, foarte mult atunci când o conduci. Motorul se mişcă bine, deşi este mai gurmand decât îl prezintă Kia (media depăşeşte uşor 10 l/100 km). Lucrurile se rup puţin de aura GT în momentul în care interacţionezi cu direcţia, prea moale şi mult prea puţin comunicativă. În mod normal ai vrea să simţi foarte precis ce faci cu roţile directoare, că de aia e automobil sport, dar asistarea excesivă şi nu foarte precisă îţi ştirbeşte această plăcere.

Tot din chintesenţa unui hot hatch ştirbeşte şi setarea sistemului de suspensie, care este confortabil, ca pentru o maşină de zi cu zi, dar care te trădează exact în momentul în care vrei să eliberezi toată performanţa motorului turbo de 1,6 litri. Ţinuta de drum nu impresionează, nu te agăţi de asfalt aşa cum ar trebui, aşa cum ai avea nevoie ca să pui toată puterea jos eficient. Iar ruliul este nedorit de mare pe virajele abordate cu aplomb.
Aici se vede încercarea celor de la Kia, acolo unde alţii au zeci de ani de experienţă. Nu e rău pentru un prim model dar, nu e nici cazul să emită pretenţii exagerate în segmentul dominat de titani precum Megane RS, Golf GTi sau de noul Leon Cupra.