Jeep Wrangler 2.8 CRD 177 CP

Pot un motor diesel și un set de geamuri electrice să schimbe o mașină care a preferat întotdeauna pietrele în fața asfaltului? E cazul să aflăm.

Ca și omologul său european Defender, pe parcursul celor 22 de ani de carieră, Wrangler s-a încăpățânat să nu se schimbe prea mult. Cu fiecare nouă generație modelul american a plusat în materie de tehnică, câteodată adăugând chiar și o dotare, două, dar a păstrat întotdeauna intactă alura predecesorului său, Jeep-ul Willis. 

Spre dezamăgirea benzinăriilor de pe întreg mapamondul, odată cu a treia generație, Jeep a reușit să monteze primul diesel pe Wrangler, un L4 împrumutat de pe Cherokee. La 177 CP nu este chiar o minune a tehnicii dar, în comparație cu alternativa pe benzină, reprezintă cu siguranță un pas înainte în materie de autonomie și emisii. În Europa cel puțin, această motorizare, dublată de disponibilitatea unei versiuni de caroserie cu patru portiere, poate extinde plaja, destul de restrânsă momentan, de clienți. 

În același scop, mai nou, Wrangler poate fi comandat cu o sumedenie de „jucării“ menite să îți asigure confortul printre care cruise control, geamuri electrice (în premieră pe Wrangler) și sistem audio compatibil MP3. 

Dotări de confort ?!

Dacă mă gândesc că acum câteva luni conduceam un Defender cu scaune Recaro și jante din aliaj, alegerea americanilor pare să se integreze perfect în linia de îmblânzire a off-roader-lor. Acum întrebarea care se impune este cât de importante sunt, spre exemplu, geamurile electrice pentru un posesor de Wrangler. În teren accidentat, cu noroiul până la scut probabil că acționarea electrică a geamurilor nu reprezintă chiar o prioritate, dar în oraș o cantitate cât mai scăzută de lucru manual nu poate fi decât apreciată. 

Pentru că de acolo am plecat (din oraș) nu am putut să nu realizez că, spre deosebire de Defender, Wrangler-ul nu este total alergic la traficul urban. Nu te gândi la strecurat sau parcări la limită, ci pur și simplu la o deplasare confortabilă cu o poziție decentă la volan și un ambreiaj acceptabil. La viteze mici direcția se descurcă de minune, raza de bracare fiind una foarte bună, mai ales în comparație cu Defender, care avea nevoie de patru benzi și ceva pentru a se întoarce. 

În interior Wrangler a fost scutit de finețuri, atmosfera generală fiind dominată de materiale plastice de o calitate medie, o situație proprie mărcii Jeep de altfel. Partea bună este că după ce demontezi acoperișul și mașina se umple de praf nu ai nevoie decât de un furtun cu apă și puțină atenție pentru o curățare completă. 

Între oraș și munte 

Dacă distanța dintre punctul A și punctul B implică asfalt sunt șanse destul de mari să nu bați vreun record de viteză, cei 177 de CP produși de motorul diesel fiind destul de serios penalizați de masa totală a ansamblului (1,9 t) și coeficientul aerodinamic modest. Cu toate că vitezometrul a fost gradat cu mult optimism până la 200 de km/h recomandarea mea ar fi să nu sfidați li-mitele impuse de lege. Pe viraje vei simți nevoia să corectezi în mod constant traiectoria mașinii, ruliul considerabil al caroseriei completând un pachet tehnic destinat vădit off-road-ului. 

Departe de infrastructură, acolo unde îi stă cel mai bine unui Wrangler, nu ai decât să cuplezi tracțiunea integrală și, eventual, reductorul pentru urcările și coborârile mai dificile. Garda la sol, unghiurile de atac și de degajare au crescut față de vechea generație, semn că americanii nu au uitat pentru ce au construit Wrangler-ul.