Lichide de frână

Chiar dacă folosim un lichid de frână corespunzător cu cerinţele din cartea tehnică a automobilului nu trebuie să uităm că după un timp, mai lung sau mai scurt de utilizare în instalaţie, calităţile sale se vor deprecia şi va trebui înlocuit.

Statisticile publicate în revistele de specialitate arată că la peste două treimi din automobilele mai vechi de doi ani încep să apară deficienţe în instalaţia de frânare mai ales din cauza deprecierii calităţilor lichidelor de frână utilizate prea mult timp în instalaţii. 

O influenţă importanţă în deprecierea lichidului de frână o are mediul de folosire a instalaţiei de frânare (în atmosferă umedă sau uscată, la temperaturi negative sau pozitive deosebite). O altă influenţă o are stilul de conducere, fiind cunoscut faptul că la maşinile de curse, la care frânele sunt intens solicitate, normele de timp şi de rulaj pentru înlocuire sunt mult mai mici (pentru automobilele marca Ferrari, de exemplu, norma de timp este de şase luni, iar norma de rulaj de 5.000 km, iar pentru automobilele Renault şi Dacia norma de timp pentru înlocuire este de doi ani, iar norma de rulaj de 30.000 km). 

Valoarea acestor norme de înlocuire este dată de deprecierea lichidului de frână prin absorbţia unei cantităţi importante de apă din aerul atmosferic după o utilizare îndelungată de doi sau trei ani. Absorţia apei în lichid, ce se produce la nivelul rezervorului pompei centrale de frână care este în legătură permanentă cu atmosfera, face ca temperatura de fierbere a lichidului de frână să coboare mult permitând apariţia vaporilor de apă în instalaţia de frânare. 

Efectul apariţiei vaporilor de apă face ca pedala de frână să devină mai moale, iar frâna mai puţin eficientă. În acest caz lichidul impurificat cu apă trebuie înlocuit în totalitate după ce instalaţia a fost golită, spălată şi uscată corespuunzător. 

Oferta de lichide de frână
Pe piaţa internă se comercializează mai multe sortimente de lichide de frână produse în ţară sau aduse din import. Ceea ce le departajează în mod clar şi le asigură norme diferite de utilizare este punctul de fierbere. Cu cât acesta este mai ridicat, cu atât timpul cât lichidul se depreciază este mai lung. 

Apa din lichidul de frână, la temperaturile ce pot ajunge la câteva sute de grade Celsius la nivelul tamburilor şi discurilor, se transformă în vapori şi aceştia fac frânele ineficiente, deoarece se comprimă la apăsarea pedalei. În cazul lichidului de frână românesc produs conform STAS 4059/85, impurificarea cu vapori de apă în proporţie de 2% coboară punctul de fierbere de la 215 la 1500C şi îl face impropriu utilizării pe mai departe în instalaţiile de frânare ale automobilelor. 

În cazul lichidelor de frână străine, DOT-3, DOT-4 şi DOT-5, care sunt livrate iniţial cu puncte de fierbere mai ridicate, cuprinse între 215 şi 2600C, impurificarea cu 2% vapori de apă nu le coboară prea mult punctul de fierbere şi pot fi utilizate în continuare. Abia la impurificarea cu 4% vapori de apă, punctele de fierbere ale acestora se apropie de limita inferioară (140, 155 şi, respectiv, 1800C) şi vor trebui şi ele înlocuite. 

Toate lichidele de frână sunt compatibile între ele având la bază uleiul de ricin. Astfel, cele româneşti sunt realizate după standardele internaţionale care le fac compatibile cu cele străine (DOT-3 şi DOT-4). Lichidele de frână româneşti, ca şi cele străine, pot fi utilizate pe toate automobilele prevăzute cu frâne pe discuri şi tamburi, fiind recunoscute în SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană.

Nu uitaţi: după doi ani se înlocuieşte lichidul de frână depreciat în totalitate, se spală şi se usucă instalaţia de frânare pentru a îndepărta complet vaporii de apă, prevenind astfel coroziunea conductelor metalice din instalaţie. 

Adaugati comentariu