Mazda a construit în urmă cu aproximativ două decenii un prototip Mazda MX-5 echipat cu motor V6 de 2,5 litri, însă proiectul nu a depășit stadiul experimental. Informația a fost dezvăluită de Christian Schultze, director de cercetare și operațiuni al Mazda Motor Europe, într-un interviu acordat publicației olandeze AutoRAI.
Potrivit oficialului, inițiativa nu a fost un program parafat al companiei, ci un proiect realizat din pasiune de ingineri, în afara orelor de program. Prototipul a fost dezvoltat „în atelier, din pur entuziasm”, iar din punct de vedere tehnic s-a dovedit un exercițiu interesant.
Experimentul ar fi avut loc în jurul anului 2006, la tranziția dintre generațiile NB și NC. Cel mai probabil, motorul V6 a fost montat pe platforma NC, cea mai mare din istoria MX-5, pentru a facilita integrarea propulsorului mai voluminos.
Unitatea utilizată ar fi făcut parte din familia de motoare K, regăsită pe modele precum 626 sau MX-6, cu o putere ce putea ajunge la aproximativ 200 CP în anumite versiuni. Comparativ, versiunile MX-5 din acea perioadă ofereau puteri semnificativ mai modeste din motoare cu patru cilindri, însă diferența principală în cazul versiunii cu motor V6 ar fi livrarea mai consistentă a cuplului.
Cu toate acestea, două probleme majore au împiedicat continuarea proiectului. În primul rând, integrarea motorului a generat dificultăți de asamblare: unitatea era prea înaltă pentru compartimentul motor, afectând proporțiile și designul mașinii. În al doilea rând, masa suplimentară ar fi compromis distribuția ideală a greutății 50:50, un principiu fundamental în filosofia MX-5.
Adaptarea pentru producția de serie ar fi presupus modificări structurale costisitoare, la care s-ar fi adăugat cheltuieli suplimentare pentru omologare și respectarea normelor de siguranță și emisii, un aspect sensibil pentru un model sport produs în volume relativ reduse.
În prezent, MX-5 rămâne fidel configurației cu patru cilindri, iar pragul de 200 CP nu a fost încă depășit în versiunile de serie. Viitoarea generație ar putea aduce schimbări în ceea ce privește o eventuală electrificare a propulsorului, însă pentru moment modelul continuă să mizeze pe echilibrul tradițional dintre greutate redusă și performanță moderată.
