Test drive – Mercedes-Benz E500 Cabriolet V8 388 CP

Nici nu s-a așezat bine praful pe sigla SLK și Mercedes-Benz își decapotează cea mai nouă creație cu soft-top. Arată ca un E Class, vorbește ca un E Class, dar se poartă surprinzător de mult ca un C Class. Bizar?

Încearcă să faci abstracție de exteriorul marca E Class, de interiorul marca E Class și de motorizările marca E Class. Ce vei gasi dincolo de ele este un șasiu preluat și (ușor) modificat pe care în mod normal era asamblat un C Class. Cam acesta este momentul în care am început să bănuiesc că undeva pe linia de asamblare cineva a apăsat un buton greșit.
În realitate totul a decurs conform planului, Mercedes-Benz avea mare nevoie de un concurent pe un segment dominat de Seria 3 Cabriolet și A5 Cabrio, iar asta înseamnă că nu putea să-l construiască pe o platformă cu un număr mai mare (Clasa E). A ales prin urmare să se folosească de imaginea celui mai popular model din gamă, asociată unei platforme tehnice de la fratele mai mic.
Din punct de vedere estetic nu am cum să nu recunosc că această mașină are toate șansele să facă uitat vechiul SLK. Minus topul din pânză toate liniile sunt noi-nouțe, drepte, incisive, elegante, adică lucruri la care te aștepți când cumperi o mașină cu stea în frunte. Alegerea unui acoperiș din pânză a ridicat câteva semne de întrebare, în principal legate de izolarea termică/fonică și securitate. Să fie dispus Mercedes în a compromite capitolul confort și securitatea în favoarea imaginii clasice asociate unui soft top? Dacă da, ar fi prima oară când aud de așa ceva din partea lor.
Lasă-mă să ghicesc…
interior de E Class?
Corect. Cu excepția butoanelor destinate capotării, respectiv decapotării, întreaga planșă de bord a fost săltată de pe Clasa E berlină. Singura diferență pe care o vei observa ține de compoziția plasticului care acoperă bordul, un pic mai rigidă și mai aspră decât cea pe care o găseai într-o Clasa E standard. Un preț destul de mic de plătit dacă te gândești că majoritatea suprafețelor vor avea contact direct cu razele soarelui și cu praful.
În rest, pielea și bucățile ocazionale de crom și aluminiu sunt finisate tipic Mercedes, adică cu o precizie de ordinul micronilor. Dacă un robot se ocupă de finisarea inserțiilor din aluminiu încât să arate polișate manual eu i-aș acorda o primă, se pricepe de minune. Până și textura interioară a soft-top-ului, un aspect în general ignorat de către alți producători, pare să fi trecut prin-un filtru estetic și tactil. Probabil că nu îți vei face un obicei din a plimba degetele pe plafon, dar e bine de știut că cineva de la Mercedes a ținut să nu lase nici un capitol descoperit. Această atenție acordată detaliilor aparent insignifiante este și unul dintre factorii care diferențiază acest interior față de unul de Seria 3, spre exemplu.
[_newpage_]
Pe măsură ce trec km alegerea celor de la Mercedes de a păstra topul din pânză în defavoarea unuia mai modern din tablă se contureză din ce în ce mai clar. În cazul în care nu te încadrezi în categoria oamenilor care aud un ac care pică în celălalt capăt al camerei cu siguranță nu vei sesiza diferența de insonorizare dintre soft-topul celor de la Mercedes și un hard-top, oricare ar fi acela. Cei 23,5 mm de material fonoabsorbant se descurcă de minune în a izola habitaclul și, din declarațiile oficialilor Mercedes, se descurcă la fel de bine în a-l izola termic. De fapt, cam aceasta a fost și intenția nemților, să construiască un cabrio pentru patru anotimpuri. Deși înclin să cred că au reușit, rămân la părerea că cineva care își permite această mașină mai are și un SUV prin garaj pentru perioadele în care mercurul termometrelor scade sub 10 grade.
O inovație cel puțin interesantă este AirCap-ul, un fel de prelungire a parbrizului care are rolul de a devia cursul curenților de aer pe deasupra capetelor pasagerilor de pe banchetă. Din păcate, modelul testat nu dispunea de această dotare opțională, așa că nu mă pot baza decât pe bruma de cunoștințe de fizică pe care o am. În teorie sună fezabil, în plus mai deturnează atenția pasagerilor din spate de la faptul că dispun de un spațiu limitat pentru genunchi (se simte ampatamentul de clasa C). A doua inovație destinată mersului decapotat, și anume AirScarf-ul a rămas la fel de eficientă în a încălzi zona cervicală atunci când ai chef să sfidezi temperaturile scăzute de afară. Ca o precizare, mai nou, jetul de aer cald poate fi direcționat pentru a putea fi eficient indiferent de înălțimea pasagerilor. Da, Mercedes chiar se gândește la tot!
Premieră diesel
Fanii motorizărilor consumatoare de motorină au toate motivele să jubileze, pentru prima oară în istoria Mercedes-Benz avem un cabrio cu soft-top care poate primi un diesel sub capotă. De fapt, nu unul ci trei, toate împrumutate desigur de la clasa E (220 CDI, 250 CDI și 350 CDI). Pentru că noi suntem un pic mai tradiționaliști am ales să testăm un motor situat la capătul opus al listei de motorizări sub indicativul E500. Până la apariția unei eventulale (dar încă neconfirmate) variante 63 AMG, cei 388 de CP produși de V8-ul de 5.5 l reprezintă cea mai mare putere litrică ce poate fi așezată sub capota unui E Cabrio.
Desigur, performanțele în linie dreaptă sunt cel puțin impresionante, 5.3 s până la sută și o viteză maximă (limitată) de 250 km/h îl clasează pe E500 la egalitate cu M3 Cabrio. În stilul caracteristic Mercedes asemănările cu modelele M produse de BMW se reduc la cifre, E500 Cabrio se pricepe cel mai bine în a-ți ascunde potențialul său dinamic. Spre exemplu, în trafic, transmisia automată cu șapte trepte schimbă undeva între 1.000 și 1.500 rpm suficient cât să păstreze sonorul și consumul la un nivel decent (în jur de 17 l/100 km în oraș și 13 afară).
V8-urile Mercedes care nu au ajuns pe mâna celor de la AMG au un timbru sonor inconfundabil. Le auzi din momentul în care apeși butonul de start și deși își amplifică tonalitatea cu fiecare mie de ture, nu își pierd niciodată din rafinament.
E500 Cabrio este o mașină foarte rapidă, dar nu știu dacă aș merge atât de departe încât să o numesc și sportivă. În linie dreaptă este aproape imposibil de contestat, dar pe viraje se simte și greutatea și rigiditatea torsională scăzută. Un M3 sau S5 Cabrio probabil se descurcă mai bine pe porțiunile sinuoase, dar în schimb nu îți vor oferi niciodată aceeași doză de confort și rafinament ca un E500. Spre exemplu suspensia: suficient de rigidă cât să controleze eficient mișcările laterale ale caroseriei și totuși atât de elastică încât nu vei simți imperfecțiunile din asfalt. Aș putea spune, fără a renunța la obiectivitate, că este cea mai echilibrată suspensie pe care o încerc în ultimii ani.
Ca orice vârf de gamă E500 Cabrio nu este deloc ieftin (72.471 euro preț de bază) și odată ce adaugi câteva dotări opționale „obligatorii“ (spre exemplu: AirScarf, tapițerie din piele, scaune ventilate și încălzite, senzori de parcare față/spate și cameră, sistem de navigație compatibil DVD, sistem audio Harman Kardon, faruri cu xenon etc), va ajunge să bată ușor 85.000 de euro. Dacă e prea mult pentru tine poți oricând să alegi cel mai economic E Cabrio 220CDI de 48.000 de euro.