Asociația Producătorilor Auto din Europa (ACEA) explică de ce normele Euro 7 sunt un dezastru. Pe scurt, în loc să reducă simțitor poluarea, acestea pun presiune pe finanțele producătorilor (și, implicit, cumpărătorilor) și împiedică tranziția către vehiculele electrice.
Scopul este să reducă poluarea. Mijloacele, însă, sunt alese greșit și tind să obțină fix contrariul. Asta crede ACEA despre normele Euro 7.
În primul rând, normele Euro 6 au reușit să reducă drastic emisiile de NOx. Concret, între 2014 și 2020, acestea au scăzut cu 25% la autoturisme și microbuze și cu 36% la vehiculele grele. Pentru comparație, normele Euro 7 ar reduce emisiile NOx cu mai puțin de 4% pentru prima categorie și cu 2% pentru camioane.
În plus, toți producătorii și-au canalizat deja investițiile către electrificare. În total – peste 250 mld. euro. Acesta este cel mai eficient mod de a reduce emisiile la țeava de eșapament. În schimb, normele Euro 7 canalizează o parte din această sumă în sisteme de depoluare pentru motoarele termice. Astfel, dezvoltarea propulsiei electrice este întârziată.
Normele Euro 7 vor crește prețurile mașinilor
În plus, costurile vor fi resimțite în prețul final al autovehiculului. Iar prețurile în continuă creștere ale autoturismelor cu motoare termice vor determina utilizatorii să păstreze mai mult timp mașinile vechi. Astfel, poluarea va crește, iar dezechilibrul pieței auto se va accentua. Cu cât vor crește prețurile? Conform ACEA, în medie, cu 2000 euro. Această sumă va acoperi cercetarea, dezvoltarea, testarea și producerea de elemente noi, necesare depoluării.
De fapt, nu vorbim despre o evoluție a normelor Euro 6, ci despre un protocol complet nou. Acesta necesită investiții de miliarde de euro, în condițiile în care testele Euro 6 acoperă oricum 95% din scenariile de conducere. Asta face ca cerințele să fie foarte strict respectate în trafic. Iar emisiile la țeava de eșapament sunt oricum foarte reduse.
➡ VW cere amânarea Euro 7 💡
Oricum, reglementările sunt mai drastice în UE decât în China, Japonia sau SUA. De exemplu, limitele emisiilor în SUA sunt măsurate în teste de laborator, nu în condiții tipice de trafic. În plus, limitele vizează media vânzărilor fiecărei mărci, nu fiecare vehicul în parte, ca în UE. În sfârșit, nu există limite pentru emisiile particulelor ultra-fine, ca în Europa. Aici, inclusiv perioada de implementare este scurtă. Adică iulie 2025 pentru autoturisme și iulie 2027 pentru camioane.
În sfârșit, costurile mai ridicate vor obliga companiile să mute producția în zone cu mână de lucru mai ieftină, din afara UE. Astfel, Uniunea își trage un glonț în genunchi, așa cum a făcut-o în repetate rânduri.
sursa: ACEA
