Boli şi medicamente periculoase

Unele medicamente, în care ne punem de multe ori speranţa însănătoşirii, pot deveni periculoase pe timpul conducerii autovehiculului.

Cunoaştem faptul că influienţa stărilor maladive şi a tratamentelor medicamentoase asupra capacităţii de conducere auto trebuie bine cunoscută de şoferi deoarece multe accidente de circulaţie, care în mod normal puteau fi evitate, se datorează acestora. 

Bolile mai importante pentru impactul lor asupra şoferilor sunt cele psihice, neurologice, oftalmologice, pulmonare, reumatismale precum şi cele cardiace şi de circulaţie grave.

Dintre bolile enumerate mai sus, o importanţă deosebită o prezintă bolile cardiace. Inima, de exemplu, este responsabilă pentru 50% din mortalitatea populaţiei. Afecţiunile cardiace trebuie deci bine cunoscute de către şoferii bolnavi pentru a-şi evalua corect impactul asupra propriei capacităţi de conducere.

Din punctul de vedere al impactului asupra şoferilor bolile cardiace pot fi grupate în trei categorii mari:
-Boli care interzic total accesul la volan. Sunt cele care determină suferinţa cardiacă severă cum sunt infarctul miocardic recent şi cel repetat, valvulopatiile, hipertensiunea arterială, tulburările de ritm cardiac, asistolia ventriculară, boala sinusului, tahiaritmiile severe etc.

-Boli care interzic parţial accesul la volan. Sunt bolile cardiace enumerate mai sus care beneficiază de tratament medicamentos adecvat şi răspund corect la acest tratament putând fi  controlate permanent. 

-Boli care nu interzic accesul la volan, dar care se pot agrava în urma stresului psihic generat de actul conducerii. 

Inima este un organ foarte sensibil la variaţiile endocrine. Orice tensiune psihică determinată de stresul la volan poate agrava suferinţa cardiacă. Astfel, există momente în activitatea de conducere când regimul de lucru al inimii suferă variaţii mari mai ales la depăşirile riscante, la accelerările bruşte destinate evitării unor accidente precum şi în momentul orbirii şoferului cu faza lungă a farurilor maşinii ce vine din faţă. 

S-au efectuat electrocardiograme, la şoferi profesionişti cu ani îndelungaţi de activitate, în condiţii de circulaţie normală, cu viteză constantă şi fără situaţii stresante şi apoi, în condiţiile efectuării unei depăşiri cu viteză foarte mare.

În primul caz activitatea inimii a fost normală, cu un puls de 72-75 bătăi pe minut, iar în al doilea, în condiţii de stres, s-a observat o alterare a activităţii electrice a inimii şi o frecvenţă crescută până la 150 bătăi pe minut. Dacă astfel de variaţii ale activităţii cardiace apar la şoferii sănătoşi, profesionişti cu multă vechime, putem anticipa uşor cât de mult va fi solicitată inima unui şofer amator, fără multă experienţă, de exemplu. 

Creşterea frecvenţei cardiace, a pulsului, se face pe seama scurtării diastolei, a perioadei de repaus a muşchiului inimii, care antrenează o perfuzie scăzută a vaselor coronare care irigă cordul. 

[_newpage_]

Se înţelege că în cazul în care vasele coronare prezintă leziuni aterosclerotice, riscul de a face o criză cardiacă de tip ischemic la volan devine probabil.

În acelaşi timp stresul produs de actul conducerii poate induce, prin mecanisme neurovegetative, spasme ale vaselor coronare ducând la creşterea riscului producerii unui atac ischemic, mai ales la persoanele predispuse. 

Mecanismele prin care tensiunea, stresul la volan, produc modificări ale funcției hemodinamice sunt caracterizate de o mare secreţie de adrenalină acţionând nu numai asupra inimii, dar şi asupra vaselor periferice producând o vasoconstricţie generală periferică. Când această vasoconstricţie afectează arterele vertebrale care contribuie la irigarea creierului şi a urechii interne se produc stări de ameţeală care duc la scăderea  reflexelor. 

Acest fenomen poate fi agravat şi de existenţa unei spondiloze cervicale, de exemplu, boală care devine destul de frecventă după vârsta de 40 ani. De asemenea, trebuie să amintim că puseele hipertensive ce survin la volan cresc riscul de apariţie a unor accidente vasculare. 

Unele cercetări epidemiologice ale morbidităţii la volan, desfăşurate pe şoferi, scot în evidenţă faptul că există o relaţie foarte clară între tipul de personalitate şi stilul de conducere. Astfel, indivizii agresivi şi cei cu complexe personale nerezolvate sunt mult mai predispuşi către gesturi şi manevre bruşte pe timpul actului conducerii, către angajări riscante în depăşiri şi către viteze de deplasare mari, peste limitele legale. 

În consecinţă, la aceste persoane apar de 3-4 ori mai mutle situaţii de infarct decât la cele normale psihic şi situaţiile respective prezintă şi un risc mult mai mare de a face crize ischemice la volan. Aşadar, starea de odihnă şi de sănătate a şoferului influienţează decisiv capacitatea de conducere a automobilului. Să nu uităm, deci, că avem responsabilităţi nu numai vis-a-vis de propria noastră integritate ci şi faţă de a celorlalţi participanţi la traficul rutier şi faţă de pietoni. 

Riscurile pe care le poate prezenta o maladie existentă şi un tratament medicamentos impropriu actului de conducere sunt prea mari pentru a nu încerca să le cunoaştem cât mai bine şi să le evităm. Trebuie deci să ţinem cont de interdicţii şi să urmăm cu stricteţe, permanent, sfaturile medicale ce le primim pentru a putea circula în siguranţă.

Adaugati comentariu