EDITORIAL: Are nevoie România de competiția „Mașina anului”?

Ajunsă la ediția cu numărul cincisprezece, concursul „Mașina Anului în România” și-a desemnat câștigatorul drept Renault Captur. Înainte să discutăm despre criteriile în urma căraroa care a fost desemnat câștigătorul, trebuie să ne întrebăm cât de relevantă mai este această distincție pe o piață care a ajuns să reprezinte o cantitate neglijabilă în peisajul vânzărilor de automobile la nivel european.

Prima data cand am auzit de concursul masina anului in Romania a fost in 1998, atunci cand mi-a picat in mana un exemplar AutoMondial care, din cate imi amintesc, a fost si prima revista pe care am cumparat-o din banii mei. Aproape o luna mai tarziu, acelasi Ford Focus a reusit sa convinga un juriu ceva mai prestigios si sa adauge distinctia Car of the Year la nivel european pe lista de trofee. Unii sunt de parere ca aceasta dublare sugereaza faptul ca, inca din 1998, juriul Masina Anului nu ducea lipsa de viziune. Personal cred ca adevarul este undeva la mijloc, deoarece masina in cauza a reusit la momentul lansarii sa isi surclaseze net concurentii, asa ca rezultatul putea fi considerat previzibil. De atunci au trecut multi ani si odata cu ei, multe masini care au castigat distinctia acordata de APAR (Asociatia Presei Auto din Romania) din care pot mentiona Kia C’eed, Honda Civic, Dacia Logan etc.

Din pacate, odata cu trecerea timpului si instalarea crizei economice, concursul si-a pierdut din „staif” transformandu-se in doar cativa ani dintr-o adevarata gala televizata transmisa in direct, la TVR, la ore de maxima audienta, intr-o intalnire informala in sala de conferinte a unui hotel intre o mana de jurnalisti si o mana de reprezentanti ai importatorilor. Anul acesta a fost pentru prima oara cand am facut si eu parte din juriul format din 15 jurnalisti, asa ca nu e cazul sa considerati ca detin adevarul absolut. Multi dintre colegii mei jurati au votat inca de la prima editie, asa ca parerile lor pot fi considerate mai relevante, dar am o banuiala ca ele nu vor aparea in curand.

Prima surpriza pe ordinea de zi a fost disparitia a doi finalisti din lista de zece si anume Nissan Note si Toyota Auris. Nu voi comenta prea mult lipsa lor, poate a fost o decizie economica, poate a fost una personala, clar este ca cele doua masini nu s-au aflat in parcare asa ca au ocupat ultimele doua pozitii ale clasamentului.

Poate ca multi dintre voi nu stiu exact cum functioneaza acest concurs. Ideea de baza este ca toate masinile trebuie conduse pe acelasi traseu, dupa care urmeaza procesul de votare. Sigur ca traseul de test nu poate fi decat unul scurt, altfel concursul ar putea dura doua zile, dar acest lucru nu reprezinta chiar o problema deoarece toate masinile prezente nu sunt premiere absolute, iar multi dintre jurati le-au condus individual in teste extinse pentru publicatiile pe care le reprezinta.

Este lesne de inteles ca, in strainatate, concursurile de acest fel sunt realizate de o maniera mult mai complexa, cu masuratori si teste extinse, dar in Romania, la momentul actual, acestea sunt posibilitatile de care dispunem. Multi, inclusiv dintre colegii mei jurnalisti, considera ca acest concurs ar trebui ingropat o data cu piata auto care, oricum se afla cu amandoua picioarele in groapa si asteapta ultima lopata de pamant.

Personal nu sunt de aceeasi parere si nu o spun doar pentru ca am avut in premiera ocazia sa imi exprim opinia legata de masini, deoarece asta fac in fiecare zi si, spre deosbire de concursul respectiv, unde toata lumea este prezenta pro-bono, de obicei sunt si platit pentru asta.

Prin urmare fiecare om care apare la acest concurs nu o face pentru a obtine bunuri materiale si cu siguranta nu pentru pateuri sau cafea. Ba mai mult, unii dintre noi, renunta la anumite indatoriri, unele urgente, pentru a ajunge la acesta competitie. Cu siguranta multe lucruri legate de acest concurs pot fi imbunatatite, de la experienta juratilor pana la modalitatea de testare, locatia sau expunerea media. Spre exemplu, cei care urmaresc media auto vor observa faptul ca lipsesc destul de multe publicatii importante din lista de jurati si as vrea ca acest lucru sa se schimbe, dar pentru asta avem nevoie de mai multa intelegere din ambele parti.

Totul este indiscutabil perfectibil, dar asta nu justifica inchiderea acest concurs. Anul acesta Renault Captur a castigat pe merit, desi, recunosc, eu am votat Peugeot 308 pe primul loc. Nu imi pare rau ca francezul nu a castigat, chiar daca diferenta a fost de doar un punct, deoarece are toate sansele sa castige astfel de concursuri la nivel european. Inca nu stiu daca anul viitor voi mai face parte din acest juriu, dar stiu ca as vrea ca multi dintre colegii mei jurnalisti care il blameaza sa se gandeasca la modalitati de a se implica activ in el si de a il transforma intr-un lucru de care sa fim cu totii mandrii. As vrea pana la majoratul acestui concurs sa avem parte de o revenire la normalitate, atat a pietei auto cat si prestigiului acestui concurs. Pana atunci insa, ii salut pe cei care incearca sa mentina acesta competitie pe linia de plutire, oricare ar fi ea.

Adaugati comentariu