Test Citroen Ami – Joacă de copil

Acesta nu e o mașină, ci un cvadriciclu. Deci, dacă ai împlinit 16 ani și ai 10.000 de euro în buzunar, citește ce urmează! Test Citroen Ami. Foto: Bogdan Paraschiv

Când francezii se joacă ies lucruri mișto! Dacă nu impresionante, măcar amuzante. Așa cum e Citroen Ami. Ai greși dacă l-ai considera mașină, și, cinstit vorbind, cred că nici nu i-ar plăcea. Este, de fapt, un mijloc de transport alternativ care nu se ia prea în serios, dar care e capabil să te ducă la destinație fără să te plouă sau să te bată vântul. Arată… simetric. Nu-ți bate capul cu aerodinamica, pentru că, la viteza maximă de 45 km/h, nu prea contează.

La fel, și din față, și din spate

E un cub sau, ca să fim corecți, un trunchi de piramidă rotunjit pe la muchii. Arată la fel din față și din spate, din stânga și din dreapta. Nu știi dacă vine sau pleacă decât după culoarea blocurilor optice și după cadrul din plastic care înconjoară luneta. Iar designul nu a fost dictat de stil, ci de costuri. Practic, panourile din față și spate sunt identice. La fel, și cele două uși. De aceea, una se deschide normal, alta, invers. Și aripile sunt identice, în perechi, pe diagonală – dreapta-spate cu stânga-față, stânga-spate cu dreapta-față. Practic, dacă o tai pe diagonală obții două jumătăți identice. Iar piesele care se repetă au fost realizate în aceeași ștanță, deci costurile au fost reduse la minimum.

Amuzant, dar nu impresionant

Toate panourile exterioare sunt din plastic mat. Nu sunt vopsite, ci au culoarea integrată în masa materialului. Interiorul este realizat din plastic tare. Chiar și scaunele, care sunt căptușite cu pernuțe din burete. Nu prea groase, ca să nu tragă la cântar, Ami cântărind numai 471 kg, cu 3 mai puțin decât Renault Twizy. Nimic nu inspiră calitate, dar totul e vesel atât prin design, cât și prin accentele portocalii. Este incredibil de spațios. Practic, și dacă ai 1,85 m, încapi fără probleme. Mă rog, cu o rezervă, că lățimea interioară, de 115 cm (am pus ruleta pe ea), e cam mică. Dar, dacă șoferul este relativ scund și își reglează scaunul în față, nu-și mângâie umărul drept de cel stâng al pasagerului.

Citește pe autoexpert ➡ Mobilize Duo este urmașul lui Renault Twizy 💡

Apropo, singurul reglaj din interior este cel longitudinal al scaunului șoferului. În rest, și volanul, și scaunul pasagerului sunt fixe, la fel ca și înclinarea spătarelor. Practic, fiecare scaun e un plastic turnat, iar tetierele sunt tari și necăptușite cu burete. Deci, stai mult cu ochii în oglinzi, de teamă să nu te lovească o mașină din spate pe la trecerile de pietoni.

Vizibilitate bună, dar…

Cum, care oglinzi? Cele laterale, rotunde și mici, pentru că oglindă centrală nu există. Primul lucru pe care l-aș face dacă mi-aș cumpăra un Ami, ar fi să-i schimb oglinzile laterale cu două normale, nu rotunde și mici, așa cum sunt cele originale. Pentru că siguranța trebuie să primeze în lupta cu costurile și stilul. Sigur, geamurile sunt mari, dar, de multe ori, trebuie să întorci capul în spate ca să te asiguri la schimbarea benzii, mai ales în București, unde mottoul șoferilor este: „Cu cât mergi mai repede, cu atât ești mai șmecher!“

Citroen Ami – spațiul interior

Portbagaj? Da, chiar două. În habitaclu, firește, pentru că avem un monovolum. Așezate simetric, firește, unul la picioarele pasagerului, al doilea în spatele scaunului șoferului. Practic, ai loc suficient ca să faci piața, dacă ești mai ponderat. Încarci bagajele, te uiți în jur, vezi cadrul rectangular cu rol de roll bar și de rigidizare a caroseriei, te închini și zâmbești.

Gata de drum

Introduci cheia în contact, apeși frâna și învârți. Butoanele cutiei de viteze sunt pe scaunul șoferului, în stânga. Nepractic, mai ales că trebuie să te uiți la ele când le apeși. Noroc că nu trebuie să faci întoarceri din trei, diametrul de bracaj fiind de 7,2 m. Senzația e că întorci pe loc. După ce termini manevrele, trebuie să ajuți volanul să revină în poziția centrală, pentru că nu o face singur. La fel, trebuie să oprești manual semnalizarea, pentru că nu sare automat. Sunt detalii cu care trebuie să te obișnuiești. Ca și cu comenzile, de altfel. Când vrei să spui „cu plăcere“ cu un flash, tragi de maneta din stânga volanului și… speli parbrizul! Pentru că Ami nu are fază lungă. Nici nu-i trebuie în oraș.

Citește pe autoexpert ➡ Nimbus Halo, între automobil și scuter 💡

Suprafața vitrată e imensă și permite luminii să pătrundă la interior. Senzația virtuală de spațiu aproape că te copleșește. Dar, vara, în blocaje, o să transpiri, pentru că efectul de seră e puternic, ventilația suflă încet și numai pe la baza parbrizului, iar geamurile pivotează în sus de la jumătate, ca la Citroën 2CV, deci nu se face prea mult curent. Ai buzunare în uși, ai suporturi de telefon și pahare, dar n-ai sistem de sunet, așa că vii de-acasă cu boxa portabilă, dacă vrei să asculți muzică. Poți s-o și încarci la mufa USB.

Opt cai frumoși

Și acum, marea întrebare: sunt suficienți 8,2 CP în București? În principal, da. Eu m-am plimbat singur. Doar cu șoferul la bord, Ami o zbughește cu talent de la semafor, iar de culci pedala, chiar cu un scurt scârț de la roțile din față. Motorul electric sincron cu magnet permanent, produs de Valeo, trage rapid și aproape liniar până la 45 km/h. Clar, nu ții circulația în urmă. Dar, dacă prinzi liber, atunci te depășesc toți, și la început e puțin frustrant.

Dar te obișnuiești repetându-ți că Ami nu este un autoturism, ci un cvadriciclu. Suspensia funcționează decent, și liniile de tramvai sunt bine „înghițite“, dar scaunele tari strică puțin munca amortizoarelor. Un lucru însă e clar, Ami este peste Twizy din toate punctele de vedere, de la protecția dată de uși până la spațiul interior și poziția naturală pe scaune.

Cât despre autonomia reală…

Cu o persoană la bord, am bătut autonomia de 75 km indicată de producător. Bateria Li-Ion de 5,5 kWh, plasată sub scaune, se încarcă doar de la prizele casnice, în 3 ore. E bine, pentru că astfel de prize se găsesc… practic oriunde, inclusiv pe stâlpii din parcările supraetajate ale mallurilor. Per total, te bucuri de călătorie, iar odată cu tine, și pietonii, și colegii de trafic, care te arată cu degetul zâmbind complice, îți fac poze și îți trimit câte un „thumbs up“.

Citește pe floteauto ➡ Primăria Sectorului 3 a achiziționat 18 vehicule electrice 💡

Dar toată experiența asta costă 9980 de euro. Sau 4990, dacă ai un voucher și cumperi cvadriciclul prin programul Rabla. E cam mult, dacă îl comparăm cu prețul de 6900 de euro „la liber“ cu care îl poți cumpăra în vestul Europei. Deocamdată, a dispărut din configuratorul importatorului. Dar, cu puțină răbdare, vei putea pune mâna pe unul în curând. Probabil la un preț mai mare. Cel de mai sus este prețul cu care s-a vândut în România de la lansare până când a dispărut din configurator.

Verdict AutoExpert

Citroën lovește încă o dată, cu un vehicul perfect adaptat orașului. Este electric, compact, spațios și costă relativ puțin. Impresionează prin personalitate, dar are câteva neajunsuri peste care trebuie să treci. Per total, o prezență fascinantă în aglomerația urbană.